SECTION A - Parallel Lives

Chiar daca multi dintre noi abia acum au auzit de Torben Enevoldsen, asta nu inseamna ca el nu are in discografie vreo trei albume instrumentale din 95 incoace si nu a fost ocupat cu diverse trupe si proiecte de studio cu care a mai tras alte citeva albume. Numai cu Section A a tras deja doua si nu slabeste ritmul deloc, la sfirsitul lunii o sa ii mai apara inca un album, de data asta sub numele de Fatal Force. Sa ma intorc insa la Section A, chiar daca numele nu ma trage de mineca. Deci gata cu vorbaria si hai la Sectie!.
In Sectia A, vocalul Andy Engberg incepe sa zica o poveste despre un tip care are darul de a calatori in lumi paralele atunci cind doarme si este urmarit de niste oameni rai care vor sa abuzeze in interes personal de acest dar al sau. O voce tipica de hard rock, puternica si melodioasa, antrenata si cultivata ca sa cinte notele corect dar fara stralucire si personalitate. Dar am uitat sa schitez un tablou de ansamblu: hard rock cu intentii - clare de progressive si, din fericire, - timide de guitar hero. Adica Torben se mai pierde in solouri viteziste interminabile dar isi revine repede. Se aud ceva riffuri grele, dar sunt inghitite in ansamblul melodios si isi pierd subtil din violenta. Torben isi trage influentele din hard rockul anilor 80, dar observ ca si senzatiile mai recente, gen Petrucci ii sunt pe plac. Cum cinta? Hm, cinta bine, dar nu pot sa zic ca m-a emotionat acut cu geniul sau de chitarist. Sau de compozitor. Desi evita majoritatea timpului masurile de 4/4, structura pieselor se dezvaluie relativ simpla, iata ca am putut chiar sa desenez si o schema pentru exemplificare: solo Torben, strofa, bridge, refren, strofa, bridge, refren, solo Torben, solo Torben, solo Torben, refren, refren, refren, solo Torben, solo Torben. Cu mici variatii nesemnificative. A, pardon, pe trei piese intra si cite un solo de clapa in schema, interpretat de Mats Olausson. Din fericire, majoritatea pieselor au refrene deosebit de catchy si momentele atmosferice (ploaia, buletinul de stiri, negocierile cu politia, focurile de arma, etc) dintre ele, menite sa asigure continuitatea povestii sunt foarte bine realizate. Fiorul dramatic se amplifica atunci cind Andy cinta in duet cu Lotta Malmström (momentul asta mi-a amintit de Operation: Mindcrime), care are si ea o voce placuta, dar din pacate se da cu bita in balta la nivel de versuri: cum dracu sa nu se sparga tot farmecul ca un balon de sapun cind ea cinta suav: "you are in a state of shock, you need to lie down, you need to see a doctor". Anumite lucruri ar trebui trecute sub tacere la nivel liric, zic eu, sau barem metaforizate un pic.
Cam atit despre Torben si ai sai. Parallel Lives e un albumas dragut, simpatic si placut, cum au fost atitea altele inaintea lui. Daca il ascultati, nu o sa regretati timpul petrecut astfel, daca nu il ascultati, nu va faceti probleme, nu ati pierdut nimic foarte important, probabil ca Torben o sa mai scoata unul asemantor in curind.

Klawz Nota: 8