PERIPHERY - Periphery II: This Time It's Personal

Despre Periphery se spune ca sunt initiatorii acelui subgen de metal progresiv pe nume djent, amintit pe siteul nostru odata cu aparitia celor de la TesseracT si Animals As Leaders. Ca si la aceste trupe, muzica Periphery se invarte foarte mult in jurul Meshuggah si Textures, avand tot felul de influente, de la Between the Buried & Me, trecand prin Dream Theater, ajungand chiar pana la trupe ca Linkin Park sau Bring Me the Horizon.

Periphery II: This Time It's Personal este cel de-al doilea album al americanilor, avand o componenta formata din niste muzicieni exceptionali, unde melodia, agresivitatea si tehnica instrumentala se imbina perfect, rezultand astfel un disc foarte echilibrat din acest punct de vedere. Totul este facut cu masura si bun simt, fara a se abuza foarte mult de cele trei elemente tocmai amintite. Iarasi, un lucru pe care il agreez este sintetizatorul, care isi face aparitia in destule momente, dand o culoare si o personalitate aparte celor 14 piese.

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, pe acest disc isi fac aparitia trei invitati de marca, printre care si unul la care nimeni nu s-ar fi asteptat vreodata: John Petrucci (Dream Theater) – care vine cu un fabulos solo de chitara pe Erised. Guthrie Govan, se poate auzi pe Have a Blast, fiind un chitarist ce in prezent activeaza in The Aristocrats (o trupa de jazz rock/fusion), figurand chiar si pe doua albume semnate Asia (Aura si Silent Nation). In sfarsit, pe Mile Zero il avem ca invitat pe Wes Hauch, unul dintre chitaristii celor de la The Faceless, o trupa de tech death metal.

Pe langa Erised, imi place foarte mult si continuarea acesteia - Epoch, fiind o superba piesa facuta numai din sitetizatoare. Muramasa/Have A Blast, Ragnarok si The Gods Must Be Crazy! sunt de asemenea niste melodii care m-au prins inca de la prima ascultare, pe care la randu-mi le recomand tututor acelora ce nu au apucat sa asculte acest minunat album. Chiar si asa, imi este imposibil sa trec cu vederea peste Masamune sau Make Total Destroy (aceasta din urma avand si un videoclip).

Anul 2012 este impartit pe diferite categorii, fiecare dintre ele avand cate o denumire aparte. Pe langa “anul apocalipsei”, “anul Caragiale”, “anul dragonului” sau “anul european al imbatranirii active”, oricand putem spune despre 2012 ca fiind si “anul Periphery”. Iar aici nu ma refer la inestimabila valoare al acestui material, ci ma gandesc cu stupoare la faptul ca in acelasi an ne asteapta inca un album de studio semnat Periphery. Cel putin zvonurile spun asta. Asa ca, oameni buni, tineti-va tare!!!

Fantotzii Nota: 10