IRON FIRE - Revenge

O, nu. Nu asa.

Imi placea trupa asta acum ceva ani, de-aia ma mihneste un pic faptul ca iar au dat-o-n bara. Primul album l-au scos in 2000 direct la Noise, fiind, impreuna cu Hammerfall, Sonata Arctica si Steel Attack (printre altii, dar ii amintesc pe astia care m-au impresionat pe mine in acel moment) pionierii noului val de heavy metal. Vremurile erau astfel atunci, incit un album de power metal care suna ca in anii 80 era un singular motiv de bucurie si speranta pentru multi. Si eu m-am bucurat de debutul Iron Fire (stupid nume) si am sperat ca vor creste intr-o trupa voinica si curajoasa. Ceea ce nu s-a intimplat.

Ma rog, au avut multe probleme de componenta si de contract, dar nu cred ca exista vreo scuza pentru acest recent album al lor. Deci tineti cont, ca asta vine de la unul caruia chiar i-au fost simpatici baietii astia mai demult. Revenge este unul dintre cele mai plicticoase si inutile albume pe care am avut incapatinarea sa le ascult pina la capat. Si de mai multe ori. Iron Fire fac exact ceea ce faceau si pina acum, heavy metal ca pe timpuri, amesteca Running Wild cu Rage si Helloween si pun deasupra vocea ragusita a lui Steene, cu un sunet actual, dar nu foarte modern, caci la butoane este Tommy Hansen si tipul are o virsta. Asadar, nimic nu e nou, dar cui ii pasa atita timp cit piesele sunt bune? veti intreba. Exact: cind sunt bune. Numai ca pe albumul Revenge sunt totalmente gri si searbede, de la un capat la celalat, fara exceptie. Nici un riff, nici un refren, nici o armonie, nici un solo nu iese in evidenta. Nimic nu iese in evidenta, toate piesele sunt la fel de monotone, asezate pe kile de clisee din almanahul Heavy Metal: power, together, brotherhood, prophecy, brave, fire, king. Probabil ca pentru unii metalfani acestea sunt mereu subiecte de actualitate. Nu zic nu, dar ce sa mai faci cu ele cind muzica in loc sa le redea stralucirea de altadata, le trage dupa ea in derizoriu. E ca o pasare care incearca sa zboare si nu poate: da din aripi frenetic si zgomotos, alearga incercind sa se lanseze, pentru un scurt moment da impresia ca ar fi in stare sa se ridice, dar nu%u2026 ramine la pamint. Revenge nu da nici macar impresia ca daca il mai asculti o data se va ridica. Dimpotriva, pe mine m-a tot facut sa il ascult pentru ca nu imi venea sa cred cit de... nereusit e.

Nici nu stiu ce sa mai spun. A, ba da. Nu e de ajuns sa stii sa cinti bine la chitara sau la tobe sau din gura, ci trebuie sa mai ai si ceva de spus. Sau, daca tot repeti ce au zis altii, mai bagi si tu ceva de la tine, o zici mai cu mestesug. Altfel mai bine nu mai zici nimic. Iron Fire nu mai au nimic de spus, numai ca nu isi dau seama.

Klawz Nota: 5