AEROSMITH - Rocks

La trei ani de la lansarea discului de debut numit simplu Aerosmith, la doi ani de la incercarea consolidarii stilului trupei prin Get Your Wings (1974) si la doar un an de zile dupa lansarea emblematicului disc Toys in the Attic, Aerosmith au gasit dozele potrivite care sa ii ghideze in crearea discului de fata, Rocks. Cu un sunet mai murdar comparativ cu materialele precedente, mai psychedelici si mai melodici comparativ cu Led Zeppelin, ajutati de aceleasi producator iscusit in persoana lui Jack Douglas, mai atrasi, in egala masura, de funk-ul lui James Brown si de blues rock-ul celor de la The Yardbirds si din ce in ce mai prinsi in panza consumului de substante interziste, Aerosmith au reusit sa puna cap la cap cel mai important disc al lor din anii '70 dupa Toys in the Attic.

Cu 11 ani inainte ca cei de la Guns N'Roses sa lanseze incredibilul Appetite for Destruction (1987) si cu 15 ani inainte ca Nirvana sa declanseze nebunia grunge-ului anilor '90 cu al lor Nevermind (1991), era lansat Rocks, unul dintre cele mai influente discuri hard rock si totodata unul dintre cele mai importante discuri din cariera trupei. De ce am ales pentru randurile de mai sus cele doua exemple cu Appetite for Destruction (1987) - Guns N'Roses si Nevermind (1991) - Nirvana? Ei bine, probabil ca daca nu ar fi Rocks, nu ar fi existat nici Guns N'Roses (Slash, Duff Mckgan, Axl Rose, Steven Adler si Izzy Stradlin fiind puternic influentati de stilul "Baietilor rai din Boston") si Kurt Kobain alaturi de Nirvana nu ar fi mai zguduit scena rock a inceputul anilor '90, la fel cum nici James Hetfield nu ar fi fost interesat sa puna mana pe chitara si sa fondeze Metallica, cu alte cuvinte rock-ul ar fi fost infinit mai sarac.

Daca ar fi sa compar discul de fata cu cu o carte sau cu un film facut dupa o carte (depinde ce varianta alegeti), primul exemplu care imi vine inevitabil in minte este Fear and Loathing in Las Vegas a lui Hunter S. Thompson. Starea transmisa si atmosfera creata de Steven Tyler & co. sunt o descriere excelenta asupra fenomenului muzical din SUA anilor '70: dominat in egala masura de o dorinta de inovatie, dar si luminat sau intetosat (de la caz la caz) de experimentele mai mult sau mai putin controlate cu diverse substante ce serveau cu scop recreativ unei generatii intregi. Cu alte cuvinte, Rocks este unul din discurile ce stau si astazi ca marturire asupra apogeului muzical al unei generatii.

H. Nota: 10