SUNPOCRISY - Samaroid Dioramas

Sunpocrisy este un grup italian ce a fost fondat in anul 2007, dar de existenta caruia am aflat abia acum la final de an 2014. Atunci cand am citit numele trupei prima referinta care mi-a venit in minte a fost grupul suedez Hypocrisy. Intr-un fel, sincer sa fiu, ma asteptam la ceva death metal suedez batranesc, direct si ca la carte. Atunci cand am vazut coperta discului m-am mai temperat si mi-am zis ca poate o fi vorba de un grup ai carui muzicieni sunt fani Born of Osiris. Dupa ce am dat play discului si am ascultat primele doua compozitii, mi-am zis ca cel mai bine este sa nu plec cu nicio asteptare. Cum zicea candva fostul mare antrenor roman de fotbal Emeric Ienei: "Nu-mi fac iluzii, ca sa nu am deziluzii". Si am lasat discul sa curga. Piesa cu piesa pana am ajuns la final, apoi i-am dat play iar.

Muzica pe care trupa o propune este rezultatul unui amalgam de influente. Materialul Samaroid Dioramas este primul si singurul disc de studio pe care trupa l-a lansat (sper ca nu si ultimul). Muzica propusa de italieni pe acest disc face trimiteri la eleganta pe care o ofera americanii de la Tool compozitiilor lor, peste care sunt adaugate multe bucati ce amintesc de suedezii de la Cult of Luna, dar si de conationalii lor de la Meshuggah. Mai pe scurt: e genul de muzica ce va fi gustat in principal de ascultatorii de sonoritati progresive, mai moderne sau mai putin moderne. Zic in principal si nu exclusiv pentru ca daca va place muzica in general in adevaratul sens al cuvantului, va fi greu de trcecut cu vederea muzica propusa de catre Sunpocrisy pe acest disc. Cel putin peste cele mai multe momente. Nu zic ca italienii propun ceva ce nu a mai fost facut, ceva ce nu a mai fost auzit. Zic doar ca o fac destul de bine si ca la cum suna materialul Samaroid Dioramas, au multe motive sa se gandeasca la un viitor frumos.

Productia este ambitioasa si se poate vedea ca lucrurile nu au fost facute in graba de dragul de a fi facute. In afara de productie un alt element important in ceea ce priveste discul Samaroid Dioramas este reprezentat de tehnica detinuta de catre muzicieni, dar si de emotiile si trairile pe care acestia reusesc sa le transpuna in munca lor. Nu ma voi apuca sa numesc piese care ar merita o mai mare atentie si care ar putea fi trecute undeva in plan secund. Samaroid Dioramas este genul de material care poate fi cel mai bine apreciat la adevarata lui valoare daca este luat ca un intreg. Ce mi-ar fi placut sa fie mai bine facut? Sau mai bine zis altfel facut? Consider ca trupa ar fi putut sa dozeze mai bine influentele primite constient sau inconstient din partea trupelor pe care le asculta. In unele momente mi-ar fi placut daca nu ar fi grabit atat de tare tempo-ul si daca ar fi lasat compozitiile sa curga un pic mai lent (piesa Samaroid / Dioramas arata ca pot face cu brio treaba asta!). Ma gandesc ca ar fi oferit o expresivitate mai mare muzicii lor. Un alt lucru care ar fi putut sa fie realizat mai bine este artwork-ul materialului. Bine, pana la urma muzica este cea care conteaza, insa primul contact este de cel mai multe ori cel vizual. Tinand cont de faptul ca este un album autoprodus de la cap la coada, zic ca per total a iesit bine. Italienii au reusit sa lanseze odata cu acest disc si promisiunea ca Sunpocrisy este un grup ce are multe de spus intr-un viitor nu foarte indepartat.

H. Nota: 8