MOONVILLE - Silver Screen

"Moonville inseamna patru spirite tinere din Suedia". Iar metal din Suedia? Astia nu mai au alta treaba? Cred ca in fiecare saptamina cite o trupa suedeza lanseaza un album. Insa unul ca Silver Screen nu apare chiar in fiecare saptamina, va rog sa ma credeti. Moonville isi fac intrarea in stil mare.

Radacinile evidente (pe alocuri un pic prea evidente) ale acestei tinere trupe o aseaza intre descendentele unor nume ca Helloween, Stratovarius, Sonata Arctica, dar Moonville imbogatesc aceasta mostenire cu o contributie personala care le da un loc aparte. Peste structurile traditionale de power metal, cele patru spirite tinere in frunte cu vocalul Pierre Oxenryd aseaza melodii iresiztibile de pop. E ceva destul de neobisnuit ca o piesa sa iti aminteasca si de Iron Maiden si de Abba in acelasti timp, nu? La Moonville se intimpla, insa, des. Piesele sunt foarte melodioase, in mare parte datorita liniilor vocale si clapelor lui Pierre, dar ramin, in acelasi timp heavy, dinamice si rapide, multumita riffurilor ingenioase ale lui Jimmy Gunnarsson. Un fel de pop metal, cum ar veni. Primele doua piese ilustreaza cel mai bine acest hibrid muzical si sunt si cele mai reusite de pe album, chiar daca mai seamana cu Maiden sau cu Queen pe ici pe colo. Baietii sunt talentati si priceputi la a-si aranja intr-un mod foarte placut ideile muzicale, astfel incit, eu unul trec cu vederea peste eventualele reprosuri. Cum ar fi si cel ca uneori solourile de chitara se aud mai incet decit riffurile, sunt interesante riffurile, nu zic nu, dar si solourile sunt. Avind in vedere ca vocalul este cel care a mixat si masterizat piesele, e de inteles. Urmind linia albumului, aranjamentele instrumentale nu sunt dintre cele mai simple, dar au impact imediat. Sunt si piese mai putin indraznete, dar in nici un caz nu mai putin agreabile: Claws in the Dark, Afterrake, Strange Letters. Nu pot sa trec cu vederea Coleshaw Serenade, care le da ocazia baietilor sa isi incerce fortele cu genul progressive, spre bucuria ascultatorului care asteapta ceva nou in domeniu. De fapt, cam asta e caracteristica generala a acestui album: pleaca de pe un teritoriu cunoscut dar continua in directii surprinzatoare, fara ca inovatiile sa il faca mai putin accesibil, ba chiar dimpotriva: e plin de melodii imparabile. Tare sunt curios cum vor continua Moonville acest start grozav pe care l-au luat cu Silver Screen.

Klawz Nota: 9