LET ME DREAM - Soulshine

Dupa concertul din Club A eram mai mult decat curios sa vad cum suna noul album, fiind foarte impresionat de energia pe care o degaja trupa, refrenul de la Powered by the Moon ramanandu-mi in minte mult timp dupa concert. Daca live clapa nu s-a auzit decat sporadic, pe album este prezenta in cea mai mare a timpului, fiind unul din elementele de baza ale compozitiei.

Amestecul de stiluri este tot mai evident, fara insa a deranja cu ceva, trecerea de la vocea normala la cea growl facandu-se intr-un mod inteligent, orchestratia sustinand toate aceste ruperi de ritm. Nonconformismul formatiei a dat nastere unor piese ca Roses on the Silver Plate si Autumn Twilight, care, alaturi de Powered by the Moon sunt preferatele mele. Schimbari de ritm, solouri in viteza, sectie ritmica exacta si, peste toate, o voce care isi schimba tonalitatea la fiecare vers aproape, parand ca nu e nimic mai usor in a fi vocalist la Let Me Dream.

Albumul pare o excursie in trecut, regasim in el toate elementele stilurilor gothic si dark, genuri ce au suferit incet-incet o transformare, trecand la modernismul impus de secolul XXI. Cu siguranta un produs foarte bun, care se deschide insa incet-incet ascultatorului, trebuind multa atentie si destula vointa pentru a intelege mesajul celor sase finlandezi.

SkyDancer Nota: 7