DRAGONLAND - Starfall

Indiferent de eticheta pe care o poarta, speed, progressive, etc, genul de muzica practicat de Dragonland nu va muri niciodata. Sau, cel putin, asa pare. In materie de inovatie nu mai sunt prea multe de spus in aceasta zona "metalifera", iar cei ce pot aduce un suflu nou heavy-metal-ului ii poti numara pe degete. Insa, mai putin conteaza acest lucru, atunci cand reusesti sa te ridici la inaltimea celor pe care ii idolatrizezi. Si, fara indoiala, cei sase trupeti stiu sa foloseasca foarte bine instrumentele, uneori intr-un mod chiar inspirat.

Sonata Arctica, Malmsteen, Helloween ar fi numai cateva din trupele cu care putem asemana Dragonland. Melodii in forta, putere la superlativ, claviaturi inspirate, solouri de mare efect, reteta este perfecta pentru a patrunde spre inima ascultatorului. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, productia este fara greseala, micile interludii simfonice fiind si ele foarte bine alese.

Experienta isi spune cuvantul: Prophanity, Nightshade, Nostradameus, King Diamond, Falconer fiind trupele pe la care au activat in diferite perioade de timp cei sase suedezi. Si ca tacamul sa fie complet, avem si cativa invitati pe album: Tom S. Englund, Arnold Lindberg si Henrik Danhage (Evergrey) fiind invitati sa faca chitara si vocea pe anumite parti din album.

Pentru a se delimita putin de marea masa a heavy-metalistilor, cei de la Dragonland au conceput si o mica simfonie in trei parti: The Book of Shadows , o lucrare destul de interesanta, cu o abordare putin diferita de restul albumului, ceva mai epica, mai simfonica.

Nu stiu de ce, dar in unele momente vocea lui Jonas Heidgert m-a cam deranjat, parandu-mi-se ca falseaza in mod evident, si asta chiar pe piesa care imi place cel mai mult, partea de inceput fiind absolut dementiala: To The End of The World .

Un album proaspat, plin de forta si melodie, suedezii calcand cu mandrie pe urmele predecesorilor si aratand ca mai este loc pentru albume de progressive/heavy metal de calitate.

SkyDancer Nota: 8