SOILWORK - Sworn to a Great Divide

   Dupa plecarea lui Peter Wichers, multa lume si-a pus problema ca Soilwork vor fi serios afectati, dar acest Sworn To A Great Divide demonstreaza contrariul. Trupa a pastrat din mostenirea lui Wichers sunetul extrem de clar, nervos si inchegat, executia curata si 'ceas'.
   Apoi, Ola Frenning si nou venitul Daniel Antonsson par sa se inteleaga de minune, combinatiile de riff-uri si orchestratiile de chitara fiind probabil cea mai interesanta parte a albumului. Sectia ritmica clara, fara greseala, aproape mecanica, e tot un trade-mark Soilwork. Vocea e insa cea oarecum schimbata, simtindu-se influenta lui Devin Townsend, cel care l-a indrumat pe Bjorn la inregistrari spre o maniera si mai melodica decat de obicei, lucru care mie personal nu-mi surade neaparat. Asta chiar daca din punct de vedere tehnic, suedezul a evoluat serios sub comanda canadianului. 
   Componistic, albumul nu iese din sfera ultimelor productii ale trupei. Cu un Exile un pic prea 'slagar' dar si cu multe piese nervoase, gen The Pittsburgh Syndrome sau As The Sleeper Awakes, Sworn To A Great Divide se plaseaza in galeria albumelor bune si atat. Peter Wichers poate sta linistit, trupa e pe maini bune, in masura in care el a impus directia curenta Soilwork. Cel putin, fanii trupei din ultimul cincinal vor fi multumiti, chiar daca pentru asta trebuie sa ignore coperta. Mie unuia, albumul mi se pare un pic exagerat de melodic.

(+): productie impecabila, chitari foarte bune
(-): monotonia cumva specifica albumelor Soilwork, maniera de voce pe refrene

Cynyc Nota: 8