Stim cu totii ca aparentele sunt adesea inselatoare. Nu as aduce in discutie o asemenea platitudine daca nu mi s-ar intampla frecvent sa ma pacalesc cu diverse trupe noi. Iata spre exemplificare cazul de fata - cu un nume precum Luna Mortis si o vocalista in prim plan, am fost sigur ca va trebui sa ascult un grup european de gotic sau, si mai rau, vreo clona Nightwish sau Epica. Spre surprinderea mea, m-am inselat radical: Luna Mortis nu au nimic in comun cu goticul, trupele mai sus amintite nu reprezinta in niciun caz o sursa de inspiratie pentru ei si provin fix din inima Statelor Unite, mai exact din Madison, Wisconsin. Grupul a prins contur in 2006, activand pe atunci sub numele bizar de The Ottoman Empire, iar The Absence este albumul lor de debut, lansat de Century Media in acest an, pe 10 februarie. Din punct de vedere stilistic este foarte dificil sa caracterizezi ceea ce se intampla pe acest disc, pentru ca americanii si-au propus sa nu se blocheze in limitele unui singur gen, extragand deopotriva elemente din thrash, power, progresiv si death metal. Nu sunt prima trupa care jongleaza cu un asemenea melanj, dar ma uimeste maturitatea compozitionala, maniera coerenta in care sunt construite piesele, mai ales ca vorbim de un debut. Cele 10 compozitii au in general un tempo alert, Luna Mortis folosind o sumedenie de riff-uri rapide si agresive, acompaniate de linii vocale melodioase, cat si de growl specific death metal-ului. Numai ca ambele tipuri de voce sunt produse de domnisoara Zimmer, care beneficiaza de o flexibilitate de invidiat. Cu siguranta screaming-ul ii va atrage comparatii cu Angela Gossow, dar, spre deosebire de aceasta, Mary Zimmer se descurca foarte bine si pe palierul melodic. Astfel, fiecare piesa beneficiaza in egala masura de cele doua tipuri de abordari vocale, iar o asemenea alternanta ofera muzicii Luna Mortis o amprenta originala. Chitaristii Brian Koenig si Cory Scheider sunt stapani pe instrumente si se lanseaza chiar in scurte exercitii de virtuozitate, fara a cadea insa in pacatul show off-ului. Una peste alta, daca aveti curiozitatea sa ascultati o combinatie inedita de Arch Enemy, Dream Theater cu un pic de Nevermore, dati o sansa acestui album. Felicitari celor de la Century Media pentru ca au pus mana pe o trupa cu un potential fantastic.
|
Comenteaza la: The Absence