TRACKLIST:
01. The Elder02. Silencio, Escobilla03. Red Cobblestone04. Bruja Tortura05. P'Alla Al Inferno Vas06. The Summoning07. Cuatro Caballeros08. Journey Into Fear |
Flametal vine de la Flamenco & Metal si inca de la primele acorduri puteti fi siguri ca ascultarea acestui album nu va fi una oarecare. Desi albumul e vechi de vreo 2 ani, am tinut sa scriu cateva vorbe despre el, mai ales l-am ascultat abia acum, prin incomensurabila bunatate a colegului Klawz. In general, in metal s-au inglobat de-a lungul timpului, elemente din orice alt stil muzical, dar e prima data cand ascult un album care sa le combine total, ca si directie muzicala. Chitara si ritmurile de flamenco sunt cele care caracterizeaza acest album, peste care se insinueaza momente de rock progresiv, thrash, hard rock, blues sau power metal. Uneori chitara pastreaza executia si linia de flamenco si doar trece pe distors, dand mai multa agresivitate unor ritmuri dinamice de felul lor. Alteori, chitara trece in riff-uri heavy, unele mai inspirate, altele mai putin. Cel mai frecvent, se pastreaza ritmica de flamenco si, pe acorduri lungi, chitara sa lanseaza in solouri care-mi aduc aminte de Paco De Lucia. Dealtfel, solourile sunt probabil deliciul albumului. Benjamin Woods, care a studiat chitara clasica in Spania, si initiatorul proiectului, este vocea acestui album, versurile fiind fie in engleza, fie in spaniola. Din nefericire, vocea nu e intotdeauna foarte grozav interpretata, dar momentele de scream sau growl (da, avem chiar si growl) sunt menite sa accentueze atmosfera intunecata a albumului, unul conceptual, o poveste de groaza povestita de The Elder, personajul de 300 de ani care da numele albumului si primei piese. Dealtfel, Flametal isi spune povestea si pe scena, impreuna cu personaje grotesti si dansatori, evident, de flamenco. Cum spuneam si mai demult, povestea poti sa o iei in serios sau nu. Importanta este alaturarea la modul cel mai original, a chitarilor reci si a ritmicii din batai din palme, cu chitarile electrice si orchestratia de rock. Executia este si ea de luat in seama, virtuozitatea fiind la loc de cinste, fiecare dintre muzicieni fiind un profesionist serios, participant in multe alte proiecte muzicale sau instrumentist de studio/live. Ca fapt divers, destul de inedit, trupa are 2 basisti: Uriah Duffy (Whitesnake, Christina Aguillera) si jazzista Angelina Saris, foarte cunoscuta in cluburile de profil din California. Albumul e pana la urma un pionierat intr-o zona care probabil nu va avea multi fani, dar probabil ca Flametal vor avea ocazia sa-si spuna in mod unic povestea, pe inca cateva albume. Ba poate ca vor avea ocazia unuia mai bine produs, intrucat cel de fata, fara sa sune rau, isi dovedeste unele limite, fiind inregistrat in studioul propriu. Momentan avem un flamenco interpretat in stil rock, cu unele escapade spre alte genuri ale metalului, dar experimentul nu se va opri probabil aici, fiind inca destul loc de explorat. E greu de zis daca albumul va placea, nefiind usor de digerat, nici de fanii metalului nici de cei ai chitarii clasice, poate si de aceea doar o casa de discuri din japonia fiind dispusa sa scoata pe piata aceasta curiozitate. Recunosc ca insa mie mi-a sunat bine, si chiar daca mi-as dori mai mult rock in flamenco, de dragul experimentului. Mai ales ca acest The Elder gadila extrem de placut urechea si e cantat energic si exuberant.
|
Comenteaza la: The Elder