INTO ETERNITY - The Incurable Tragedy

Formata in 1997, Into Eternity si-a promovat in ultimii 10 ani combinatia ingenioasa de subgenuri de metal ce se bazeaza in principal pe progressive metal si melodic death.
Anul acesta aduce cel de-al cincilea album al canadienilor, numit The Incurable Tragedy. Aceasta este prima incercare de realizare a unui album conceptual si abordeaza teme ce sunt rezultatul experientei traite de catre chitaristul Tim Roth de a-i pierde pe cei mai buni doi prieteni, iar in final si tatal, in decurs de numai cateva luni, in lupta cu cancerul.
Din punct de vedere muzical, albumul reprezinta o imbinare interesanta de progressive metal, thrash, melodic death si pe alocuri un sound de metal mai nou, din zona new metal / alternative. Modul in care se combina toate acestea, insa, este destul de greu de descris. Parti de thrash cu voce penetranta, tip Halford, se transforma in death melodic, urmeaza o parte de refren cu sonoritati alternative ce capata elemente din ce in ce mai progresive pana la refren, iar atunci cand se parea ca nu mai urmeaza nimic surprinzator intervine o schimbare neasteptata de ritm.
Am remarcat in mod deosebit partea vocala, foarte variata si cu treceri rapide intre diversele stiluri utilizate, de la voce groasa tip death ce alterneaza cu voce provenind din zona black, la coruri si armonii.
Albumul e bine legat din punct de vedere compozitional; nu prea exista piese tip single, in schimb fiecare piesa poate fi ascultata in mod de sine statator, albumul formand totusi un intreg, punctat de cele 3 parti ale piesei The Incurable Tragedy.
Ca aspect mai putin inspirat as numi tocmai o mica exagerare in ceea ce priveste schimbarile de ritm si stil, prea multe poate in cadrul unor piese. Desi din punct de vedere intelectual e interesant, mi-as fi dorit ca unele parti foarte reusite din punct de vedere melodic sa fie explorate mai mult timp.
Per total mi se pare un album interesant, ce combina oarecum neasteptat cateva subgenuri de metal, si care merita ascultat cu atentie.
Piese care mi-au ramas in memorie: Symptoms, Diagnosis Terminal, Time Immemorial, The Incurable Tragedy III.
(+)  Compozitii inteligente si bine realizate; treceri neasteptate si interesante intre ritmuri si abordari instrumentale si vocale; executie buna ritmica, solo, si vocala.
(-)  Parca se exagereaza cu schimbarile de ritm si stil cateodata; mi-ar fi placut sa aud unele parti melodice lasate sa evolueze mai departe si o coerenta mai mare in cadrul pieselor.

Goss Nota: 8