FEAR FACTORY - The Industrialist

Aflata la al optulea album de studio, trupa lui Burton C. Bell si Dino Cazares se prezinta la un nivel foarte inalt si in 2012. Chiar daca Gene Hoglan a parasit grupul, cei doi lideri i-au gasit repede un inlocuitor in persoana lui John Sankey, facand din The Industrialist unul dintre cele mai bune albume ale acestui an. Nu are rost sa mai aducem in discutie sunetul, deoarece se subintelege faptul ca avem parte de unul de ultima generatie, asa cum cei de la Fear Factory ne-au invatat inca de la prima lor aparitie discografica.

Unul dintre defectele lui The Industrialist ar fi chitara bas, care foarte rar isi face simtita prezenta, si asta in ciuda faptului ca Dino Cazares a fost cel ce s-a ocupat si de inregistrarile acestui instrument. Chiar si asa, avem parte de un album foarte bun, in care riffurile de chitara ale aceluiasi Dino sunt atat de periculoase, incat ne fac sa uitam total de acele partituri de bas aproape inexistente. Burton C. Bell nu sta nici el degeaba, alternand vocile mai dure cu cele foarte melodioase, fiind asadar un vocal extrem de placut urechii. Cu toate ca John Sankey nu este un tobar cunoscut, odata cu acest disc a reusit sa ii faca uitati pe Raymond Herrera si Gene Hoglan, dand dovada de o maturitate iesita din comun.

Piesa mea preferata este de departe New Messiah, dar pe langa aceasta mai imi plac foarte mult si God Eater, Depraved Mind Murder sau Disassemble. La polul opus se afla Human Augmentation, o “piesa” ce depaseste noua minute, dar care nu are mai nimic de spus, intrucat avem parte de un zgomot neinteligibil pe fundal, acompaniat de o voce robotizata. Daca in schimb am fi avut de-a face cu un album de muzica ambientala, aceasta ar fi fost o piesa de rezistenta, fara nici un fel de discutie. Asa insa, vorbim despre Fear Factory, una dintre cele mai bune trupe de groove-industrial metal din lumea asta… daca nu, chiar cea mai buna!

Fantotzii Nota: 9