BATTLELORE - The Last Alliance

De la debutul din 2002 cu albumul ...Where the Shadows Lie, Battlelore au fost o prezenta interesanta in cadrul trupelor ce abordeaza teme epice / fantasy. Pentru cei ce nu cunosc stilul abordat de finlandezi, este vorba in principal de un gothic metal cu elemente de metal simfonic.
The Last Alliance este titlul celui mai recent (al cincilea) album al lor, ce respecta in mare parte coordonatele in care a evoluat si precedentul. Este vorba de acelasi gothic cu elemente simfonice, inspirat ca tematica din universul lui Tolkien.
Tempo-ul este in general unul mediu, generand o atmosfera intunecata si melancolica, accentuata de vocea feminina si clapele cu feeling destul de epic. Aceasta latura a compozitiilor alterneaza in general cu parti mai rapide si agresive, unde vocea death masculina creaza deja celebrul contrast specific gothic-ului. Este vorba de varietatea mai recenta de gothic, al carui sound imi aduce aminte intr-o anumita masura de Lacuna Coil sau Within Temptation.
Desi de dragul lumii create de Tolkien speram sa fie un album interesant, cu regret trebuie sa spun ca nu m-a impresionat in mod deosebit. Principala problema mi se pare relativa previzibilitate a compozitiilor; o data ce am inteles ideea de baza nu mai intervine nimic deosebit. Cu toate ca in general inceputurile pieselor introduc riff-uri ce suna interesant, compozitiile devin monotone destul de repede in cele mai multe cazuri. Un alt element ce contribuie la acest sentiment este relativa lipsa de variatie a vocilor.
In rest, instrumentatia este bine executata, productia este „aerisita” daca se poate spune asa, toate instrumentele isi gasesc locul in cadrul produsului final.
In mod cert ar fi insa nevoie de acel element de inspiratie si energie creatoare care a facut din albumul Sword’s Song cel mai apreciat material de pana acum al trupei.
Asadar, un album mediu in stilul abordat de Battlelore, bine executat, cu parti si elemente interesante dar care cumva nu reusesc sa iasa in evidenta din cauza compozitiilor cam repetitive si cam lipsite de energie.
Piese ce mi-au atras totusi atentia ceva mai mult: Guardians, Moontower, The Star of High Hope
(+)  Atmosfera melancolica bine realizata; elemente interesante in mai toate piesele, cum sunt in general riff-urile de inceput
(-)  Din pacate elementele acestea nu resusesc in general sa creeze un intreg interesant din cauza compozitiilor previzibile si repetitive; vocile nu prea au variatie.

Goss Nota: 7