VISIGOTH - The Revenant King

Cand am ascultat prima piesa semnata Visigoth mi-am spus ca-i vorba de un grup german, fiind indus in eroare de numele trupei, dar si de sunetul specific trupelor europene de power metal. Presupunerea este mama esecului. Ei bine, Visigoth nu-i o gasca de pe batranul continent ci este una de peste ocean, tocmai din Salt Lake City, Utah. Daca pe la inceputul anilor 2000 apareau tot felul de gasti care fie ziceau, fie erau bagate la gramada in ceea ce se numea The New Wave of American Heavy Metal (Machine Head, Lamb of God, Killswitch Engage, Trivium etc), sincer sa fiu acceptiunea mea asupra termenului Heavy Metal este una mai "batraneasca", sau "purista". Adica aia pe care o are termenul atunci cand vorbim de Judas Priest, Manilla Road sau Iron Maiden. Nu zic ca trupele din noul, sau deja vechiul val ar fi slabe, pentru ca nu-i asa. Cel putin asta zic vanzarile discurilor lor, dar si milioanele de fani pe care le au in intreaga lume. Doar ca pe langa ceea ce propun trupele astea, am asteptat sa apara si ceva nume care sa fie in stare sa cante metal clasic intr-o maniera moderna. Visigoth simt ca este una din aceste formatii. Cel putin asta este impresia pe care o lasa discul de fata. The Revenant King prezinta putin peste o ora de sonoritati power/heavy metal catchy ce abordeaza toate temele alea misto de ii vor face pe fanii filmelor cu Conan sa exalte.

Piesa titlu, The Revenant King,  este o compozitie solida ce ofera o prezentare buna pentru cele peste 50 de minute ce urmeaza. Regi, lupte, sange, sacrificiu si glorie.
Dungeon Master este o bucata optzecista ce nu duce lipsa nici de melodie, versuri catchy, dar are si un galop frumos ce aminteste de Iron Maiden.
Mammoth Rider are, cel putin in prima parte, ceva ce ma duce cu gandul intr-un mod ciudat la Cargo - Calare pe motoare, dar si la Timpuri Noi - Star Station. Inclin sa cred ca americanii din Salt Lake City cel mai probabil habar nu au de existenta celor doua trupe si cu atat mai putin de existenta pieselor. Oricum, chiar daca le iubiti sau le detestati, nu transpuneti acel sentiment asupra excelentei Mammoth Rider.
Piesa cu numarul patru de pe disc este Blood Sacrifice, un titlul tocmai bun pentru o piesa Manowar, dar care nu are mai nimic de a face cu mai batranii "regi ai metalului". Poate executia epica vocala a lui Jake Rogers, dar cam atat. Instrumental Visigoth o dau pe un speed/heavy metal saltaret. Pe Iron Brotherhood americanii reduc tempo-ul si lasa loc riff-urilor cu mai mare greutate sa intre in scena. Lirica?

"Raise your fist beside your brothers
Stand eternally proud
We are the true and the brave
Forever one with the sound
We are the Iron Brotherhood"

Lirica nu pot zice ca ma da pe spate si sincer sa fiu, dar in contextul muzicii pe care o canta grupul Visigoth, este cea ce trebuie.
Si daca tot si-au manifestat convingerile true metal, Visigoth zic ca-i cazul sa aduca si un tribut. Nu ma intereseaza daca au facut treaba din nesiguranta sau pentru ca pur si simplu le place Manilla Road, dar zic ca au realizat un cover reusit pentru Necropolis. I-au dat un aer epic si putin mai galopant aceste compozitii clasice. Un bravo sincer!
Am trecut deja de jumatatea albumului si am ajuns la piesa cu numarul sapte. Pe Vengeance trupa lasa impresia ca recicleaza o parte din ideile prezente in compozitiile de mai devreme. Avem galopul de bass ce aminteste de Iron Maiden, avem riff-urile la obiect, dar si bucati catchy de chitara ce amintesc mai degraba de Jimmy Page decat de power metal-ul german. O piesa decenta dar care nu straluceste foarte tare. Buna dar nu memorabila.
Nu stiu daca si trupetilor le-a lasat intr-un fel impresia pe care mi-a lasat-o mie piesa Vengeance, dar cert e ca pe Creature of Desire si-au regasit cheful de cantat. E intr-un fel glam metal, dar nu cade in plasa aia cu piese siropoase ce unora ne plac in secret si altora pe bune. Are vana, are foc si otel, are piele si tepi. True heavy metal!
Gata cu scandalul, inapoi la treburi serioase, sau la aerul serios cu care a inceput acest disc. From the Arcane Mists of Prophecy este o alta bucata epica de heavy metal in forma pura. Este una din piesele pe care Visigoth arata ca avem de a face cu o gasca de care mai mult ca sigur vom auzi intr-un viitor nu foarte indepartat.

Atunci cand vorbim de power/heavy metal, in unele situatii este o linie subtire intre credibil si ridicol. Visigoth se prezinta cu The Revenant King ca o gasca credibila si pot zice since ca avem de a face cu un grup sanatos din punct de vedere muzical. Pana la urma, heavy metal-ul este despre povesti, despre viziuni, despre evadarea catre o alta lume.

H. Nota: 7.5