VANDEN PLAS - The Seraphic Clockwork

De cele mai multe ori, imi e greu spre imposibil sa explic de ce imi place un album. Si mi se pare normal. Verdictul nu vine ca o concluzie logica a unei insiruiri de argumente. Unele albume ar avea motive serioase sa-mi placa, dar nu-mi plac, si invers. Cum a fost cazul cu ultimul Nevermore, sau cu cel de fata.

Desi au trecut patru ani de la discul de dinaintea lui, The Seraphic Clockwork suna de parca ar fi iesit a doua zi dupa el. Nu e identic, dar nici departe nu e. E tot conceptual, numai ca de data asta Andy Kuntz, care-si incercase mina cu o prelucrare dupa Alexandre Dumas, a venit cu o poveste proprie: ceva cu calatoria in timp, o vizita la Ierusalim si salvarea lumii. Asta inseamna doua chestii: nu avem hituri, deci albumul prinde greu, cere rabdare; si mai inseamna ca piesele sunt lungi. Chiar cele mai lungi din toata discografia lor: cea mai scurta are cinci minute jumatate. In general, instrumentistii reusesc sa-si etaleze virtuozitatea (evidenta) fara sa devina ostentativi, dar sunt unele pasaje care puteau lipsi fara sa ma deranjeze. De exemplu, Rush of Silence, o piesa buna cu un riff inspirat, are minutajul dublat la final de o parte instrumentala repetitiva si inutila. Balanta s-a cam dezechilibrat anul asta, cu atit mai mult cu cit atractia sporita a albumului spre progressive metal nu e constant sustinuta de liniile melodice (Sound of Blood si The Final Murder ramin neremarcabile si dupa mai multe ascultari).

Deci prea asemanator cu Christ 0 (mi se pare mereu ca sta sa inceapa January Sun sau Wish You Were Here) si nu atit de inspirat incit sa-l umbreasca. De fapt, are si din Beyond Daylight ceva (Nightwalker, Healing Tree), dar nu memorabilitatea, asta e sigur. Prea putine indrazneli si prea putin exploatate. Pe Scar of an Angel al doilea refren e cintat de o invitata, o premiera, cred, pentru Vanden Plas, rezultatul e incintator, dar spre dezamagirea mea, experimentul nu s-a repetat. Albumul ramine in zona cunoscuta trupei, in zona de siguranta .In mod normal, ar trebui sa ma declar dezamagit. Si totusi, nu-s. Contrar vocii ratiunii, imi face placere sa-l ascult. Nu stiu cit de des o sa revin la el, n-o sa fie primul Vanden Plas pe care o sa-l recomand daca ma intreaba cineva, dar... imi place. Are un nustiuce si mai mult de-atit nu pot sa va explic.

Klawz Nota: 9