THE MONOLITH DEATHCULT - The Trivmvirate

Se numeste The Trivmvirate pentru ca este cel de-al treilea album al celor de la Monolith Deathcult (pe vremuri Monolith) si se scrie cu v in loc de u pentru ca v-¬ul e usor de transformat in pentagrama, iar acesti olandezi mucaliti au vrut sa fie pe faza in viitorul in care death metatul satanist va fi din nou la moda. Constienti ca genul pe care l-au practicat pana acum – death metal - este, in ziua de azi, atat de saturat incat este greu sa te remarci prin viteza, brutalitate sau tehnica, Monolith Deathcult au luat calea experimentarii, producand o varianta avangardista intr-o formula cu trei elemente de baza: brutal, atmosferic si electronic. In felul acesta, au obtinut 8 piese cu individualitate, inchegate fiecare in jurul motivului principal reiterat de refrene, dintre care unele (piese) cu durate epice de pana la 9 (piesa de deschidere Deux Ex Machina) sau 14 minute (piesa finala Den Ensomme Nordens Dronning, in traducere libera Regina solitara a nordului).
   Vocea cavernoasa a lui Robin Kok (amintind de Karl Sanders, Nile), care uneori pare ca tuna la unison cu tobele, este principalul ingredient al brutalului, alaturi de combinatiile nu foarte numeroase de rifuri suparate si viteza. Atmosfericul este sustinut de aranjamentele orchestrale care includ, dupa caz, efecte astrale (Deux ex Machina), acvatice (Demigod) sau fantomatice cu suspans (Master of the Bryansk Forest), tonuri dramatice de naufragiu, coruri mai mult sau mai putin solemne, in latina sau cu iz rusesc (Deux ex Machina sau Den Ensomme Nordens Dronning). In fine, electronicul este omniprezent si contribuie la ritmul antrenant, pe alocuri cu un pronuntat iz de tanz metall, de exemplu pe Kindertodeslied, o piesa in germana si cu trimiteri clare la Rammstein.
   Viteza pieselor variaza de la death metal furios in multe cazuri cu accente electronice, lipsit de acrobatii tehnice si cu scurte solouri agonice, la orchestratii solemne si operatice, unele acompaniate de acorduri sumbre de doom (M.M.F.D.) altele aducand a black metal simfonic (Den Ensomme Nordens Dronning). Nici elementele etnice nu sunt absente, fie in forma acordurilor sau insertiilor orientale (M.M.F.D.), fie mai evident sub forma refrenului din Wrath of the Baath, care are caracterul unei incantatii (tema piesei fiind insa situatia din Iraq).
   In concluzie, The Triumvirate este un experiment reusit si inspirat care imbina elemente muzicale de tot felul, pune la incercare versatilitatea muzicala a membrilor formatiei si evidentiaza talent componistic si ingeniozitate.

(+) imbinare reusita si ingenioasa de brutal, atmosferic, electronic; piese inchegate si cu individualitate; aranjamentele orchestrale – cam tot, mai putin
(-) versurile si unele pasaje prea electronice.

G.A.S. Nota: 9