BEAUTIFUL SIN - The Unexpected

Domnule, asteptarile astea sunt treaba serioasa. Nu ma refer acum la situatia cind asteptam pe cineva care intirzie, desi nici in cazul asta nu e de glumit. Ma gindeam la asteptarile pe care ni le facem singuri. Mai precis, despre cite un album metalic. Daca sunt prea mari, albumul ni se pare slab. Daca sunt prea mici sau inexistente, albumul ni se pare beton. Cum e mai bine si cum e de fapt albumul, daca punem toate asteptarile deoparte? Da, pe toate, adica imi doresc si sa nu mai intirzie nimeni la intilnire, dar asta nu are legatura cu subiectul nostru.

Sa luam subiectul nostru. Asteptarile incep din momentul in care citesc stirea: Uli Kusch pregateste un album solo. Foarte interesant imi zic, pentru ca pe Uli il stiu de mic copil (eu, nu el), toate trupele prin care a trecut imi sunt cel putin simpatice: Holy Moses, Gamma Ray, Helloween, Masterplan. Indepartat din Helloween pentru ca incepuse sa emita pareri prea vehemente privind directia muzicala a trupei, am zis, man, tipul asta chiar are ceva de spus. Pe urma, iata ca incredibilul Jorn Lande insusi si-a facut bagajele in urma unei asemenea dezbateri pe teme componistice cu Uli si bunul sau amic, Roland Grapow. Care au ramas sa conduca in continuare fara imixtiuni nedorite destinele trupei lor, Masterplan. Si iata ca acum Uli se elibereaza si de influenta lui Roland, cu care colaborase la mai multe proiecte, deci acest Beautiful Sin ar fi, cum s-ar spune, copilul lui si numai al lui. Si ii mai zice si The Unexpected, adica la ce m-as astepta eu, tocmai aia nu e.

Pai cine se astepta ca discul sa inceapa cu un cover Helloween? O piesa compusa de Uli, desigur, dar aparuta deja pe The Dark Ride. Lost s-a numit prima data The Deported si schimbarea versurilor si a titlului, a liniei melodice si adaugarea de clape cu darnicie nu sunt de ajuns pentru a o face o piesa noua. Chiar si asa, treaca de la mine, o piesa Helloween o reascult mereu cu mare placere. Nu si de data asta, insa. Eu si vocea Magaliei Luyten - a fost antipatie la prima vedere. Nu are nici o treaba cu albumul nostru, pentru ca nu are nici o treaba cu metalul, in general. E o prezenta prea firava, aproape intimidata de riffurile pe care ar trebui sa le acopere si sa le supuna. Unele piese pling dupa o voce cu personalitate, care sa le scoata din mediocritate, dar o sa ramina plingind, pentru ca Magalia nu are de unde sa le dea ce vor ele. Daca ar fi fost un album de balade, cum e Closer To My Heart, atunci da, ar fi avut vocea potrivita. Dar nu e. Chiar daca de la jumatate incolo incepe treptat sa se dezvaluie Magalia cea ragusita, situatia nu se imbunatateste, pentru ca nu raguseala e solutia.

Dar sa ne aplecam putin asupra compozitiilor, sunt ele prea pretentioase si sofisticate? Nu, desi sunt lucrate cu grija, mai ales This Is Not the Original Dream, hit-singleul albumului. E un hard rock melodic, cu mare emfaza pe clapele de la Masterplan (Axel Mackenrott), dar care se bazeaza si pe riffurile de cele mai multe ori inspirate ale lui Jorn Viggo Lofstad. Un tip a carui prestatie mi-a placut pe alt album care nu prea mi-a placut, al inegalabilului Jorn The Duke (era sa scriu the duck) Lande. Riffurile or fi ele bune, dar refrenele nu prea sunt, cu exceptia celor doua amintite, plus Take Me Home, care le si intrece, chiar daca ma duce iar cu gindul la Helloween. Nu neaparat la piesa cu acelasi nume de pe Master of the Rings, ci la maniera de a compune. De fapt, cam tot ce se aude pe The Unexpected se invirte undeva in zona Helloween, Masterplan, Jorn, scadem de la socoteala asta cele 2 experimente ciudate: Give up Once for All cu riff doomy si aspiratii progresive si Pechvogel cu strigaturi rap-iste si refren cu intentii melodice. Mai notam doua instrumentale plicticoase si o varianta in franceza a visului original si am terminat povestea.

Am uitat sa zic de tobe, ca doar Beautiful Sin e proiectul unui tobar. Pai am uitat pentru ca Uli nu are nimic de demonstrat si nu ne scoate ochii cu abilitatile sale tehnice. Deci sta cuminte pe scaunul lui si isi face treaba metalizind orchestratiile discret cu stilul sau precis, hotarit si interesant fara a fi pretentios. Data viitoare, cu un alt vocal si cu experienta unui album solo, poate iesi un album neasteptat de bun din combinatia asta. Pina una alta, dau jumatate de punct acestui disc pentru ca ma gindesc ca mi-ar placea mai mult cu alta voce. Nu ii dau totusi un punct intreg, pentru ca nu pot sti ca va fi asa si pentru ca nah, nu are alta voce, o are pe asta.

Klawz Nota: 7.5