NEVERMORE - The Year of the Voyager

In ziua de azi, nu mai e o asa mare chestie sa scoti un DVD. Orice trupa are, acolo, barem un DVD scos. E trendy sa scoti un DVD. Nevermore au intrat si ei in rindul lumii si au lansat primul lor DVD la 13 ani de la primul album. Daca mai era cineva care sa nu stie ce mare trupa e Nevermore si nu il convinge DVDul asta, nu pot sa-mi dau seama ce ar putea s-o faca. Poate o cina gatita de Warrel Dane si Jim Sheppard.

In interviul cu Warrel Dane de acum doua luni, facut cu ocazia lansarii, s-a discutat cam tot ce era despre The Year of the Voyager, asa ca acum o sa va zic doua trei chestii despre ce am vazut eu pe el. Showul principal, care ocupa primul DVD e de vis. Se aude de parca esti acolo, tare si clar, se vede mai bine decit daca ai fi fost: imagini din toate unghiurile, prim planuri, ecranul impartit in doua, smecherii, etc. Trupa cinta ceas, poate chiar prea ceas si din cauza asta chitaristii sunt cam statici. Loomis imparte aproape frateste solourile cu Broderick, care chiar daca are o alura sportiva, in maieul lui negru ce ii evidentiaza bicepsii, este, totusi un chitarist precis, tehnic, chestie care ii cam nenoroceste jocul de scena. Dane si Sheppard se agita, dau din cap si se plimba. Dane mai vorbeste cu oamenii, mai face misto de ei ca-s obositi, ii face sa sara in sus, dar totusi, accentul cade pe exactitatea si convingerea interpretarii. Din punctul asta de vedere, sunt impresionat. Mai ales Warrel Dane m-a dat pe spate: fara greseala si fara sa oboseasca, fara sa-si usureze pasajele dificile decit in 2-3 locuri, bucatarul duce tot showul cu o voce perfecta, cinta fiecare piesa de parca ar fi prima cintata in seara aia. Vazindu-i pe baietii astia cintind piesele astea, care imi placeau dinainte - sunt innebunit dupa Nevermore de cind vindea Gombos casete in Romana - imi plac si mai mult pentru ca imi dau seama cit de bine si de inspirat lucreaza ei de atita vreme.

Inregistrarile de pe DVDul al doilea sunt de aceeasi calitate a interpretarii, deci din doua, una: ori astia sunt o trupa a dracului de buna pe scena, ori au avut o gramada de material filmat la dispozitie si au triat la singe, de au ales chiar ce era mai bun. Oricum e bine, arata ca sunt seriosi. Filmarile fiind din ani diferiti 2001, 2005 si 2006, avem ocazia sa observam ca Steve Smythe aducea trupei un plus de energie considerabil pe scena, pentru ca dadea din cap ca nebunul - chiar si pe Heart Collector, daca puteti sa va inchipuiti. Warrel Dane, ori ca e mai slab si obosit, de zici ca acu' cade jos, ori ca e rubicond si calare pe situatie, el stie una si buna: "I wanna see chaos!" le striga,  mai ales pe Born. "Push somebody, I wanna see chaos!" La Wacken o schimba cu "I wanna see bodies! In the air!" pentru ca vrea sa stabileasca un nou record de crowd-surfing. Cele doua piese inregistrate de ziua lu' Century Media in 2001 sunt adaugate cu titlul de "material bonus". Nu stiu motivele, poate are legatura cu faptul ca materialul a aparut deja pe editia limitata a lui Enemies of Reality, dar e mai bine ca e asezat deoparte, pentru ca diferenta mi se pare mare intre cum sunau in 2001 si cum suna concertele din 2005-2006.

In afara de ce-am discutat pina acum, pe disc mai sunt toate videoclipurile oficiale ale trupei si un interviu cu Warrel Dane, in care vorbeste despre DVDul aici de fata. Pare destul de incomodat de camera sau de reporter - nu stim cine e, ca nu se vede deloc - si nu zice nimic in plus ce nu ati putea citi in orice interviu de pe net care are acelasi subiect. Cam nereusit, fata de restul materialului. Dar, vorba lu' Trooper: nimic nu mai conteaza! Cel putin pentru mine. Aveam asteptari mari de la DVDul asta si va zic cu mina pe inima ca face toti banii. De fapt, face si mai mult. E unul dintre cele mai bune DVDuri pe care le-am vazut in viata mea. Si nu obisnuiesc sa ma uit la toate prostiile.

Klawz Nota: 10