MEGADETH - United Abominations
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 15.05.2007 CASA DE DISCURI: Roadrunner 9.0
NOTA METALFAN: 8.9
NOTEAZA ALBUM: 15 voturi
Top 2007: #10 |
Megadeth Componenta: Dave Mustaine - voce, chitara Glen Drover - chitara James LoMenzo - bas Shawn Drover - tobe |
TRACKLIST: 01. Sleepwalker02. Washington Is Next03. Never Walk Alone... a Call to Arms04. United Abominations05. Gears of War06. Blessed Are the Dead07. Play for Blood08. A tout le monde (Set Me Free)09. Amerikhastan10. You're Dead11. Burnt Ice |
Megadeth este una dintre trupele care mi-au indrumat primii pasi in minunata lume a rockului metalic, pe vremea cind eram doar un pustan cu ochii mari de mirare si urechile lacome de cunoastere. De aceea acum trebuie sa suportati o introducere lunga. Cind ma gindesc la Countdown to Extinction si la Rust in Peace, murmur in gind, sau poate chiar cu voce tare "ah ce zapezi erau altadata si ce timpuri mai erau pe vremuri". Stiu sigur ca au fost multi ca mine in gind si in simtire, insa nu stiu citi mai sunt prin zona, interesati de lectura unui astfel de site, ca sa vina si sa confirme: Megadeth au fost o trupa fabuloasa acum 15 ani. Astfel incit eu personal, fara sa fiu fan, am capatat o bunavointa deosebita pentru albumele de dupa 92, trecind, prin urmare de consecinta, usor cu vederea fasolele care s-au strecutrat pe Youthanasia si Cryptic Writings; si chiar gasind cite o piesa buna pe jalea aia Risk (deci Breadline e o piesa, buna, ok?) si pe tristetea de The World Needs a Hero. Da, uitindu-ma inapoi mi se pare incredibil ce-am facut, mai ales in lumina aruncata de ultimele desfasurari. Stiti si voi cum e, (daca nu stiti inca, nu va faceti griji, o sa aflati cu siguranta) cind o trupa la care tii foarte mult se indeparteaza treptat de zona ta de interes si o urmaresti doar dintr-un ciudat sentiment de loialitate trista si resemnata. Va spun sincer - ce interes as avea sa va mint? - ca nu ma asteptam ca Megadeth sa mai revina vreodata de pe linia moarta unde toate probleme de componenta, legale, medicale si spirituale il aruncasera pe Mega-Dave. System Has Failed-ul din 2004 m-a scuturat puternic, astfel ca in iunie 2005 topaiam in fata scenei Arenelor Romane cintind alaturi de Dave refrene de demult, dar si recente. In acel moment, fratii Drover inlocuisera deja gasca de mercenari si uite ca inca nu au plecat inca, ceea ce nu pot spune si despre basistul James MacDonough, in locul caruia a aterizat JLo, fost coleg cu Zakk Wylde la Black Label Society si, inainte de asta, cu Mike Tramp la White Lion. O infama trupa de glam (si inca una tare buna), dar nu conteaza, pentru ca Megadeth inseamna 90% Dave Mustaine, si United Abominations e inca o dovada. Ce Chris Poland, ce Marty Friedman, ce Al Pitreli, ce Glen Drover, cine sunt acestia pentru Megadeth? Simpli trecatori. Da, unii au calcat mai apasat decit altii, dar ce ne arata noua acest nou opus este ca reusita unui album Megadeth depinde de fluctuatiile inspiratiei marelui tip Dave Mustaine. El e singurul ramas din formula de aur care a zguduit thrash metalul in 90-92, si, totusi, United Abominations-urile din 2007 sunt foarte aproape de exprimarea si nivelul fixate atunci. S-a mai redus ceva din viteza si s-a mai adaugat ceva la melodie, dar in rest, totul e la locul lui: vocea acra si vocalizele atipice, riffuri geniale, simple care devin complexe, clasice care devin neasteptate, solouri multe, care curg placut si apar la momentul potrivit si versuri caustice, tratate cu umor sarcastic de specific mustaine-esc si sustinute de pasaje vorbite, in care Dave isi deghizeaza acuzatiile prefacindu-se ca e comentator de stiri. Clasic! Subiectele variaza de la relatii interpersonale, cum ar fi in Sleepwalker (You always make an excellent cadaver la relatii internationale (Hey, Jihad Joe! Guess what! We're comin' to get you!). De altfel, albumul isi anunta mesajul politic inca din titlu. Washington Is Next, United Abominations, Gears of War si Amerikhastan sunt piesele in care Mustaine isi exprima cu vehementa opiniile, iata si un extras din Amerikhastan care mie mi s-a parut elocvent: "You must send in the Mossad, turn off the BBC, CNN and don't look back because for sure there will be no more middle-east crisis.. Hell! there'll be no more middle-east!" Muzical vorbind, in primele 5 pozitii ale discului au fost asezate piesele cele mai catchy, care sa creeze dispozitia necesara pentru ca ascultatorul sa le descopere treptat si pe restul. Sleepwalker te cistiga instant prin rifful killer; Washington is Next prin partea de solo de la inceput (finalul ei imi aminteste de Iron Maiden - Wasted Years, dar nu e deranjant) si prin melodia de pe strofe; Never Walk Alone prin familiaritatea riffurilor sincopate (un pic prea familiare pentru mine, prea a Skin O'My Teeth); United Abominations are un refren super-melodios si strategic difuzat cu parcimonie doar de 3 ori, sa nu ai timp sa te saturi; Gears of War creeaza afinitati rapide tot datorita riffului. Dupa vreo 2-3 ture de cd, Amerikhastan, Play for Blood si Burnt Ice incep sa iasa in evidenta, cel putin asa mi s-a intimplat mie. Cu Blessed are the Dead si You're Dead inca mai am ceva probleme, dar totusi nu le consider slabe, sunt interesante, dar un pic ciudate, mai ales Blessed are the Dead cu arcasul calare pe un cal alb imi cam infrineaza entuziasmul. Varianta noua la A tout le monde (initial aparuta pe Youthanasia) in duet cu Cristina Scabia (Lacuna Coil) nu ma deranjeaza mai mult decit varianta veche, ba chiar sesizez o usoara imbunatatire a partilor de solo. Si nici videoclipul nu e rau. Miscare de marketing sau incercare de reabilitare a mesajului piesei? Probabil cite putin din fiecare dar din punctul meu de vedere e totalmente irelevanta problema. Albumul e tare bun si mi-a inveselit multe dimineti petrecute in traficul bucurestean si Dumnezeul pe care tocmai l-a gasit Dave sa ii dea sanatate si sa il fereasca de cele rele, ca sa mai tot cinte asa pentru multa vreme de acum inainte.
Klawz Nota: 9
|
F bun review klawz! Mie imi place si World Needs de fapt.. are multe piese catchy si bune, poate ca e f melodic dar nu ma deranjeaza...
Da, cam asa este... si Risk e simpatic, daca nu era scris Megadeth pe front-ul discului ... ai fi zis ca "da, astia suna bine". Mmm, si celelalte "merg". Insa, citind aceasta "recenzie", am fost "trims" cu gandul la alti titani - SLAYER. Cam asa se intampla de ceva ani cu ei. Poate intr-o zi, vom avea, iar, un album gen, Seassons, Reign, South, etc. chiar si Divine... ca tot am citit despre adolescenta metalului in romanica. Ca o concluzie, bine ai revenit MEGADETH ! A, pe 15 Iunie 2005, parca au fost la arene.
klawz tata,da` ce ai tu mah cu Iron Maiden?''(finalul ei imi aminteste de Iron Maiden - Wasted Years, dar nu e deranjant)...tu toate le critici,dar nu te mai luasi si tu tocmai de granzi...sunt si eu fan megadeth,dar au si ei multe minus-uri.dak stii sa scrii si tu cateva randuri,limiteaza-te la formatia despre care scrii,k?