OLD MAN'S CHILD - Vermin

Exista persoane care nu au auzit niciodata despre Old Man's Child. Stati, ma, nu sariti asa! Ma refer strict la ascultatorii de metal grele, foarte grele, cat de cat grele sau ceva mai putin grele. Parerea mea este ca procedeaza gresit si ar face bine sa auda cat mai repede, pana actuala trupa nu devine fosta trupa. Mai exista o categorie de indivizi care asociaza intotdeauna OMC cu Dimmu Borgir si o fac mai mult decat prin a remarca faptul ca cele doua formatii au in comun un singur lucru, pe nenea nustiucum Rune Andersen, zis si Galder, fost Grimar.

Trecand peste pseudonimele astea cu iz de nume de pasari rapitoare care nu mi se par deloc amuzante, tin sa va aduc la cunostinta ca, din punctul meu de vedere, proiectul de fata se constituie intr-o treaba mult mai complexa decat un simplu capritz al initiatorului ei, ba chiar avem de-a face inca de la infiintare cu o trupa in adevaratul sens al cuvantului. O trupa cu o pronuntata identitate proprie.

In decursul anilor s-au azvarlit pe piata nu mai putin de 6 albume (incluzandu-l aici si pe acesta din urma), pe care am putut auzi in esenta un black metal norvegian, alterat insa de fiecare data ba cu un thrash, ba cu un death, ba cu niste clape atmosferice si maiestuoase, ba cu una bucata sound epic si chiar viking.

Daca privim Vermin-ul raportandu-l la Born of the Flickering (albumul de debut carevasazica), avem de-a face cu un progres cert atat la nivel compozitional cat si la nivelul manierei de interpretare. Probabil ca cel mai mult aduce cu modul de punere pe portativ in care a fost asamblat si Ill-Natured Spiritual Invasion. E, da, acolo batea Gene Hoglan si credeti-ma ca pana sa vad componenta actuala am fost ferm convins ca si pe Vermin lucrurile stau la fel.

Nu mai am nici un dubiu ca Galder e un tip extrem de talentat si ca in momentul de fata Dimmul Borgir ar trebui sa multumeasca lui Old Man's Child pentru prezenta lui si nu viceversa. Muzica de pe acest minunat album este inainte de toate rea si directa. Lucrata destul de atent, dar fara a se pierde in inflorituri inutile, ea ne arunca in fata o serie de sonoritati proaspete si pline de energie, care si-au luat un pic de ritm si vana din thrash metal, un pic de elganta din folosirea pregnanta a claviaturilor si ceva mai mult venin din black metal. Textele nu prezinta valoare literara sau artistica ci sunt doar un fel de crez al autorului lor, acelasi Galder, asa ca in economia albumului ponderea lor este una infima.

Mai multe nu stiu sa va spun .

Sake Nota: 8.5