AGENT FRESCO si SEMIOSIS in Club Fabrica

Clubul Fabrica din Bucuresti este de departe cel mai prolific din Romania, mai ales atunci cand aducem in vorba concertele de calitate. Iar una dintre dovezile ce stau la baza acestei afirmatii il reprezinta si evenimentul desfasurat miercuri 13 iunie 2012, sub titulatura Asiluum Night # 3, in care islandezii de la Agent Fresco au fost principala atractie a serii.

In deschidere i-am avut pe craiovenii de la Semiosis - o trupa pe care o mai vazusem doar o singura data pe scena, atunci cand cei de la White Walls si-au lansat primul album de studio. Genul muzical cu care Seidiu Alexandru si Serban Ilicevici se prezinta este un soi de electronic, experimental, ambiental si toate cele, facut de doua laptopuri si o chitara. Desi au avut parte de un public ce practic putea fi numarat pe degetele de la ambele maini (hai si un picior), cei de la Semiosis au reusit sa smulga aplauzele tuturor acelor curiosi prezenti acolo, iesind din decor in urma unui show ce a durat aproximativ 40 de minute.

Dupa o scurta pauza, baietii de la Agent Fresco aveau sa intre pe scena direct cu piesa Anemoi, care le deschide si singurul lor album de studio - A Long Time Listening. Ce m-a impresionat in mod deosebit, a fost faptul ca tipul de la bas si-a facut aparitia cu un mare contrabas, care le dadea un aer foarte jazzy, atat din punct de vedere auditiv, cat si vizual. Imediat ce aceasta bucata mai lenta s-a incheiat, a venit si ruperea de ritm data de He Is Listening, care pur si simplu m-a facut sa ma iau la palme de unul singur, fiindca efectiv nu reuseam inteleg ce se intampla acolo. Islandezii canta un progresiv, cu tot felul de influente din sfera jazz, funk, post-rock, pop, reprezentate de trupe precum Long Distance Calling, 65daysofstatic, Porcupine Tree, A-ha, Muse, Katie Melua sau chiar The Fall of Troy (Doppelganger taticu’… mai tineti minte?). Deci, avem parte de un amalgam de sonoritati, prezentat la un nivel cum rar mi-a mai fost dat sa aud, in care ritmurile mai lente se imbina perfect cu cele agresive. Astfel, cei patru reykjavík-ieni ne-au incantat printre altele cu melodii ca Implosions, Translations, A Long Time Listening, sau Of Keen Gaze - o piesa a carei atmosfera imi aduce uneori aminte de minunatul album de debut al celor de la Cynic.

Am ramas foarte placut impresionat de modul in care trupetii isi traiesc momentul atunci cand se afla pe scena, si asta in ciuda faptului ca in fata lor nu cred ca s-au aflat mai mult de 100 de persoane. Probabil ca acest handicap al numarului foarte scazut de spectatori a fost cauzat si de aceasta perioada mai “prolifica” in care marile festivaluri pacaleste publicul cu tot felul de nume grandioase, supuse la maximum 45 de minute de stat pe scena, in care uneori doar capul de afis are parte de un program, dar si de un sunet normal. Revenind la concertul islandezilor, incheierea acestuia a fost asigurata de superba Eyes Of A Cloud Catcher – piesa care a fost cantata vers cu vers de catre foarte multi dintre cei aflati in sala. Totusi, daca stau bine si ma gandesc, cuvantul superb este mult prea mic pentru a descrie in cuvinte ceea ce se intampla pe aceasta piesa. Iar ca seara sa se termine ca la carte, ce poate fi mai frumos decat un bis in care Tiger Veil pune punctul pe i?

Vorbind un pic si depsre protagonistii acestei seri, Arnór Dan Arnarson este un vocal ce in prima faza m-a dus cu gandul la Brandon Flowers (The Killers), mai ales prin stilul falsetto cu care se prezinta. Oricum, acesta are niste calitati vocale iesite din comun, cum personal nu am mai auzit in nici un alt concert la care am fost. Asa cum am vazut, Vignir Rafn Hilmarsson s-a prezentat printre altele si cu un contrabas, folosind in multe momente chiar si arcusul, dar cu toate acestea majoritatea sederii lui pe scena s-a petrecut in compania unei chitari bas normale. Þórarinn Guðnason - chitaristul trupei, este un instrumentist incredibil de bun, care imbina perfect fazele clean (nedistorsionate) cu cele mai dure date de distors, dand muzicii Agent Fresco o atmosfera aparte. Hrafnkell Örn Guðjónsson la randu-i, s-a prezentat cu un stil foarte complex de a bate in tobe, facand atat parti de jazz, cat si de metal – mai ales atunci cand pedala dubla si-a intrat in rol. Pe langa acest aspect, cei patru mi se par a fi niste oameni foarte modesti si extrem de civilizati chiar si in afara scenei. Indata ce show-ul lor luase sfarsit, acestia si-au facut aparitia la intrarea de acces, pentru a sta la un pahar de vorba cu fanii, pentru autografe, dar si pentru un mic merchandising in care si-au vandut marfa (CD-uri plus tricouri).

Turneul sustinut de Agent Fresco a cuprinde mai multe tari, printre care si Olanda, Germania, Elvetia, Franta, Danemarca, in timp ce Romania s-a ales cu trei reprezentari din partea acestora. Inaintea Fabricii, au prestat in clubul Goblin din Constanta, iar in ziua imediat urmatoare aveau sa incante si Ardealul printr-un concert sustinut la Cluj-Napoca. Despre organizare nu sunt prea multe de spus. Marius Costache si ai lui au facut o treaba minunata pana la cel mai mic amanunt, ocupandu-se de tot ceea ce presupune aceasta activitate. Iar faptul ca au reusit sa aduca in Bucuresti o astfel de trupa, cu o astfel de muzica, nu poate decat sa le atraga toata stima si respectul din partea tuturor celor prezenti la fata locului.

In asteptarea urmatorului lor concert, tot ce putem face acum nu este decat sa le ascultam singurul album de studio, aparut in noiembrie 2010, pe care il putem gasi la stream chiar pe pagina trupei de Bandcamp. A, si apropo, adevarata muzica se face acolo la subsol, si in nici un caz la  “marile festivaluri” de aer liber.