Artmania 2007, ziua a 2-a

Ziua a 2-a a Festivalului Artmania de la Sibiu se anunta cea mai populata, in primul rind pentru ca era simbata si in al doilea rind datorita importantei trupelor programate sa cinte. Sau poate invers. Prin publicul purtator de bratari mov adica cei care fusesera si vineri, au inceput sa isi faca aparitia bratarile albastre - cei veniti simbata - si pina la urma, numarul spectatorilor aproape s-a dublat fata de ziua precedenta. Vremea a fost cam innorata inca de dimineata, cu ceva perspective de ploaie care, din fericire, au ramas doar perspective dar, in schimb, au adus o racoare placuta, vorba crainicului sportiv, o vreme numai buna pentru rock. Dupa ce si ultima trupa si-a terminat soundcheckul, la ora 19.00 s-au deschis portile si in Piata Mare a inceput sa fosgaie o multime pestrita si galagioasa.

TAROT:

19.30

Deloc afectati de pozitia de trupa de deschidere, fratii Hietala & Co si-au facut numarul cu aplomb si dezinvoltura. E si normal sa fie dezinvolti pe scena dupa 20 de ani de cintat. Imbracati lejer, cu ochelari se soare (era ziua-n amiaza mare) si tigara in coltul gurii (Zachary) fara figuri si fara complexe, au vorbit mult cu publicul, chiar daca uneori nu se prea intelegea ce zice Marco; dar muzica s-a inteles foarte bine, sunetul a fost clar si puternic si cele citeva sute de fani adunati linga scena s-au bucurat si i-au aplaudat.

Cei care stateau mai pe margine au putut sa observe ca Tarot e una dintre putinele trupe de metal cu doi clapari si doi vocali, Tommi "Tuple" Salmela fiind claparul/vocalist oficializat de curind in trupa. El il secondeaza frecvent pe Marco Hietala, o chestie foarte isteata, pentru ca in timp ce unul se mai odihneste cinta celalalt si, avind voci relativ apropiate ca timbru, alternanta e uneori insesizabila. Timp de o piesa - Veteran of Psychic Wars - Tommi "Tuple" Salmela a luat microfonul si a iesit din spatele clapei, dar inainte sa inceapa sa cinte a impartit publicul in doua jumatati pe care le-a pus sa se intreaca la urlat. Raspunsul a fost destul de bun, in ciuda orei de-a dreptul matinale pentru astfel de manifestari. Au incheiat cu doua piese de pe cel mai recent album, hitul Ashes to the Stars fiind primit cu urale. Chiar si colega noastra Nebelhexa a sarit in sus de bucurie cind l-a auzit.

Playlist Tarot:
Crows Fly Black
Traitor
Pyre Of Gods
Veteran Of Psychic Wars
Before The Skies Come Down
Tides
Bleeding Dust
Rider Of The Last Day
Ashes To The Stars
You

THE GATHERING:

20.40

Concertul Gathering ar fi trebuit sa fie unul special, primul in Romania si, in acelasi timp, unul dintre ultimele alaturi de solista Anneke van Giersbergen, care ii va parasi in luna august. Probabil ca special a si fost pentru fanii veniti doar pentru ei, dar cei care ii cunoasteau mai putin nu au avut de ce sa fie impresionati. Cu toate ca Anneke a dansat sportiv aproape tot timpul si a impartit zimbete seducatoare in stinga si in dreapta, prestatia trupei a dat senzatia de detasare, de lipsa de implicare. Comunicarea cu publicul a fost minima, miscarea scenica inexistenta, iar faptul ca afara era inca lumina nu a ajutat la atmosfera.

Fanii albumelor de dupa 1998 au avut de ce sa fie multumiti, pentru ca de-acolo au fost alese cele mai multe piese din playlist. In rest, doar de doua piese de pe Mandylion - Eleanor si In Motion #1 - dar nu Strange Machines pe care o asteptau multi, si nici o piesa de pe Nighttime Birds. Bine acuma nimeni nu a mers pina acolo incit sa ceara vreo piesa de pe primele doua albume, desi Skydancer imi zicea discret dar hotarit ca i-ar fi placut sa auda un Proof de pe Almost a Dance si eu l-am inteles perfect, dar parca as fi preferat un Subzero de pe Always... daca tot era pe dorinte din astea fanteziste. Revenind la realitate, parca nici sunetul nu a fost atit de clar pe cit o cerea complexitatea instrumentatiei pieselor lor, dar pina la urma cine a avut urechi sa auda, a auzit.

Playlist The Gathering:
Shortest Day
Alone
Even The Spirits Are Afraid
Probably Built in the Fifties
Saturnine
Monsters
Eleanor
In Motion #1
Travel

MY DYING BRIDE:

21.50

Deja se facuse intuneric si toata lumea astepta cu nerabdare My Dying Bride, considerati adevaratii headlineri de catre cei mai metalisti dintre spectatori. Daca pina la urma a fost sau nu asa, asta e la latitudinea fiecaruia, dar pot spuna ca My Dying Bride au facut un concert impresionant la Sibiu, mai ales prin dramatismul cu care si-au incarcat prestatia, prin lumini, sunetul strivitor de-a dreptul, costume, machiaj si postura pe scena. Actorul principal a fost vocalistul Aaron Stainthorpe, care a dat impresia ca traieste fiecare secunda din ceea ce cinta, fie ca era vorba de pasajele melancolice sau de cele heavy, cu voce agresiva, pe care le-a interpretat ireprosabil fara ca efortul sa ii afecteze jocul de scena. Bineinteles ca s-a si prabusit pe scena, asa cum o face de obicei - unul dintre momentele cele mai gustate de asistenta, mai ales de cea feminina, foarte bine reprezentata in primele rinduri.

Numarul spectatorilor crescuse simtitor, deja nu mai existau spatii libere in prima jumatate a pietei si trebuia sa ma folosesc din ce in ce mai des de ecranele de linga scena ca sa vad ce se intimpla. Conform organizatorilor, aproximativ 8.000 de persoane au asistat la acest concert. Singurul regret se poate eventual lega de playlist, prea putine piese vechi pentru un prim concert in Romania - doar The Snow in My Hand si The Cry of Mankind - si nici una de pe Like Gods of the Sun.

Playlist My Dying Bride:
To Remain Tombless
Catherine Blake
My Hope the Destroyer
The Blue Lotus
The Cry Of Mankind
Thy Raven Wings
She Is The Dark
The Snow In My Hand
The Dreadful Hours

WITHIN TEMPTATION:

O pauza lunga a precedat concertul capului de afis al festivalului. A fost nevoie de cevat timp pentru aranjarea minutioasa a decorurilor incarcate: coloane cu boluri in care evident ca urmau sa se aprinda focuri, tot felul de rampe si vreo doua statui care reprezentau grifoni sau ceva asemanator. La care li se adauga imaginea din fundal, reproducerea unei fotografii facute dintr-un turn al catedralei Notre Dame, cu nelipsitii gargui. Inteleg perfect ca toate aceste accesorii pot parea exagerate cuiva care nu a vazut inca pe Within Temptation cintind pe scena, pentru ca la fel mi s-au parut si mie. Dar pe masura ce concertul se derula in fata mea si a celorlalti 8.000 de linga mine, am inteles de ce Within Temptation sunt o trupa atit de solicitata pentru cintari, chiar daca muzica lor pare cam subtirica de la o vreme. Totul este spectacol la ei. Trecem peste lumini, sunet (care, apropo, a fost cam prea tare, uneori neclar) si decoruri, care, normal, au rolul lor. In primul rind, piesele lor sunt numai bune de cintat live, devin mai heavy si mai nervoase, iar faptul ca sunt melodioase si facute pe structuri simple le dau un impact imediat pentru o categorie larga de public, nu neaparat metalic. Pe urma e si energia cu care interpreteaza, miscarea permanenta si schimbarile de locuri, topaiala lor molipsitoare. Si desigur, evident, mai este si Sharon, care atrage privirile oriunde s-ar afla pe scena, chiar daca nu poarta cea mai seducatoare rochie a ei, chiar daca si-a uitat pantofii acasa si cinta desculta sau chiar daca uneori mai tipa ca sa acopere instrumentele.

Olandezii sunt foarte buni in a face spectacol si atita timp cit or sa ramina asa, vor umple in continuare stadioane si piete, indiferent cit or sa strimbe circotasii din nas. Tipii stiu ca la un concert omul asteapta sa vada mai mult decit o trupa care cinta. Cu toate astea insa, cel putin la o faza am fost de acord cu circotasii. Pe What Have You Done, care pe disc e cintata in duet cu Keith Caputo de la Life of Agony, s-a folosit o inregistrare a vocii respectivului, chestie cam ciudata, avind in vedere ca e vorba de vreo doua strofe, in afara de partea de pe refren. Si as mai avea de obiectat ca prima piesa aleasa pentru bis - apropo, Within Temptation a fost prima trupa care a avut bis in a doua zi la Artmania - mi s-a parut cam plicticoasa, cu atit mai mult cu cit a fost singura pe care au apucat sa o cinte, pentru ca se depasise deja ora planificata. Asa ca am ramas fara Ice Queen, spre marea dezamagire a celor, deloc putini, care o cereau in fiecare pauza dintre piese. Poate data viitoare.

Playlist (incomplet) Within Temptation
The Howling
Frozen
Stand My Ground
The Cross
What Have You Done?
Mother Earth
The Heart Of Everything
Angels
All I Need
The Truth beneath the Rose