CASTLE si R.U.S.T.: o seara heavy metal in Bucuresti

Anuntat de mai multa vreme si organizat de consecventul Romanian Thrash Metal Club, recitalul Castle cu acompaniament romanesc din Fabrica a fost un eveniment extrem de reusit in sfera underground.
Vorbim despre o trupa venita tocmai de peste Ocean si aflata intr-un turneu european solicitant. De asemenea, Castle este o formatie destul de tanara (infiintata in 2009) ce activeaza intr-o formula de trio interesanta: la voce si bass se afla Elizabeth Blackwell (ganditi-va la o posibila versiune feminina a lui Lemmy de acum vreo 30 de ani), la chitara Matt Davis si la tobe Al McCartney.

De asemenea, discografia trupei contine trei albume, iar cel mai recent dintre acestea si intitulat Under Siege a fost lansat in 2014 alaturi de de single-ul Second Coming / Labyrinth of Death.

In deschiderea americanilor s-a aflat formatia romaneasca de heavy metal R.U.S.T. sau Rock Under The Sign Of Thunder. Compozitiile lor isi trag seva din Manowar-ul anilor 80', dar unele manierisme ale instrumentistilor duc cu gandul spre Judas Priest. Insa nu toti pot fi niste imitatori cinstiti precum sunt Trooper. Am identificat cam multa redundanta in interpretarea celor de la R.U.S.T. care cu tot efortul solistului implicat si al prezentarii scenice nu au reusit sa se ridice la inaltimea serii pe care o onorau cu prezenta. Bucurestenii au interpretat piese de pe albumul Legends, iar sonorizarea a fost foarte buna pe tot parcursul recitalului lor.

In pauza dintre formatii am dat o fuga pe la standul de merch al celor de la Castle unde am intalnit-o si pe solista care astepta potentialii cumparatori. Imi place foarte mult ideea asta de DIY pe care si cei de la Castle par sa o practice cu succes. Timpul a zburat cu repeziciune pentru care au avut ochi si pentru CD-urile de la standul Niche Records, iar pe scena s-a dat startul unor riff-uri percutante de heavy metal.

Desi creditati ca heavy/doom metal am incercat sa gasesc in sound-ul celor de la Castle mai multe influente interesante. Si le-am gasit! Am avut impresia ca am auzit un sound tipic american pe care rar avem ocazia sa il auzim live prin Romania. Desi formatia este originara din San Francisco mi s-a parut ca influentele merg intr-o zona mult mai sudista prin niste mlastini (bayou) pe unde s-au plimbat niste ani o trupa de legenda precum Credence Clearwater Revival. O fundatie rock'n'roll pe care s-au mulat perfect niste influente de heavy metal new school pe care le-am putut intalni la trupe precum In Solitude sau Trial. Vorbesc despre acele schimbari bruste de la un rock'n'roll clasic, zburdalnic pana la incarcaturi progresive unde chitara a jucat un rol crucial. Solo-urile excelente executate de Matt au electrizat atmosfera, iar vocea grunjoasa a solistei Elizabeth s-a completat armonios pe acel dispozitiv compozitional.

Sper ca si publicul a receptat la fel atmosfera degajata de pe scena. Am sesizat ca cei prezenti au preferat sa fie mult mai atenti la interpretarea acestui metal trio interesant, dar nu a lipsit nici headbang-ul atat de obisnuit. Sonorizarea s-a mentinut in aceeasi de nota de calitate foarte buna astfel incat recitalul s-a desfasurat limpede fiind o adevarata placere pentru cei aflati in fata scenei.

Dupa ce show-ul s-a incheiat am purces cu totii inapoi in zona de merch pentru a schimba o vorba cu membrii formatiei. Americanii au fost extrem de prietenosi si am aflat ca Matt este un fan Manilla Road si Creedence Clearwater Revival lucru ce m-a bucurat enorm. Elizabeth a gasit energia sa faca fotografii, sa fie prietenoasa si sa multumeasca celor care o felicitau.

Un show excelent pe care ma bucur sincer ca nu l-am ratat. Ocazii de genul asta nu apar prea des. Bravo, Romanian Thrash Metal Club! Ne vedem data viitoare!