Celelalte Cuvinte: Stem Live la Bucuresti

N-am mai fost la Palatul Copiilor din clasa a treia, asa ca, vineri seara, orbecaiam prin parcare cautind intrarea. La un moment dat am crezut ca am gasit-o si am dat sa intru, dar am iesit imediat inapoi: nimerisem in mijlocul unui tirg de haine, cu standuri pe de o parte si de alta a unui culoar. 60 de lei perechea de pantaloni e un pret ok, nu? Ma rog, de fapt aia era intrarea, accesul la sala se facea printre haine si cei veniti pentru concertul Celelalte Cuvinte se inghesuiau cu cei atrasi de pretul pantalonilor barbatesti. Cind am ajuns, in sfirsit la intrare, am aflat ca mai erau doar 3 bilete, in picioare, deci, probabil ca pina la urma concertul a fost sold out. Sala arata ca o sala de teatru, are 800 de locuri, cu scaune tapisate si mocheta, se vede putin patina timpului pe ea. M-am uitat in jur, plete si chelii de toate virstele, un public destul de eterogen. Dar deloc punctual, pentru ca s-a facut 8.30 si oamenii tot continuau sa intre, ma gindesc ca si tirgul de haine o fi avut vina lui la chestia asta. Pe un bilet pe care l-am primit odata cu biletul la intrare, eram rugati sa nu stationam in fata scenei (chestie care a fost respectata) si fotografiile sa ni le facem de la locul care ni s-a alocat, asa ca daca o sa vi se para monotone pozele, acum stiti de ce: sunt toate facute de pe rindul 7, locul 23. Noroc cu zoomul lu' ala micu, ca altfel va aratam numai furnici. Ma rog, scapat de stresul datului din coate in photopit, m-am cuibarit in scaun, incepuse sa ma ia somnul, era cald si bine, cind, intr-un final, incepe.

Prima piesa a fost Stem, instrumentala disponibila si pe Myspace deja cu ceva vreme inainte de lansare si cind s-a ridica cortina (v-am zis ca era ca la teatru) am vazut pe scena patru tablouri cu pinzele albe, cite o replica a celui de pe coperta albumului. Niste reflectoare rosii, albastre si albe proiectau umbrele membrilor trupei pe pinze, un efect interesant si fascinant de privit. Sunetul era atit de bun incit in primul moment am avut impresia ca piesa e redata de pe CD. La un moment dat au aparut niste personaje in negru cu niste cuttere si au inceput sa taie din pinze si mai tot apareau, asa, la fiecare doua piese si tot taiau din si le impachetau frumos intr-o geanta diplomat. Nu mi-am dat seama daca aparitiile lor aveau o logica anume, oricum nu sunt prea tare la rezolva puzzleuri si oricum, mai tare ma ardea cum sa fac sa nu transform ceafa tipului de pe scaunul din fata mea in vedeta foto-reportajului meu. Totusi, chiar daca nu m-a prins conceptul, mi s-a parut ceva altfel si care se potriveste cu excentricitatea trupei. Deasupra scenei era si un ecran, pe care uneori apareau titlul piesei cintate, iar in timp ce era Zmeie pe el s-a proiectat videoclipul.

Prestatia Cuvintelor a fost in nota obisnuita, adica perfecta ca interpretare dar retinuta in manifestari, interactiune cu publicul redusa la multumiri si plecaciuni drept raspuns la aplauzele si scandarile care cresteau in intensitate cu fiecare piesa. Usor-usor, Calin Pop a inceput un picusor sa se incinga si sa se miste in timpul solourilor, la un moment dat chiar a iesit din tablou in uralele publicului, miscare pe care a repetat-o de vreo doua ori. Dupa cum vedeti din playlistul de mai jos, in afara de Stele, au cintat toate piesele de pe Stem, care suna foarte bine live, unde chitara se aude un pic mai tare decit pe disc si se integreaza perfect intre cele vechi. S-a renuntat, in schimb, defitiniv la Ispita, NOS si Se lasa rau. La un moment dat, cineva din sala a strigat "Se lasa rau!", aprins, probabil de rifful vreunei piese de pe Armaghedon, dar Calin Pop i-a raspuns ridicind din umeri in sensul de "Na, si tu acuma, nu se mai lasa!" Totusi, cei veniti sa asculte metal au avut parte de distractie cel putin cu Neam blestemat si Balanta si, ori ei sunt cei care isi manifesta satisfactia cel mai zgomotos, ori Armaghedon este, in continuare cel mai iubit album al Cuvintelor. De la Fintina suspinelor incolo, oamenii au inceput sa se ridice si sa aplaude in picioare, si dupa momentul dedicat lui Florian Pittis - un slideshow de fotografii se derula pe ecran in timp ce se auzea piesa Ultima - si-au cerut bisul cu multa convingere. Oricum, toata lumea stia ca nu se poate termina concertul fara Iarba prin par, si asa a fost, eternul hit a fost cintat cu si de sala ridicata in picioare.

Playlist:

01. Stem
02. Umbra mea
03. Asa e viata mea
04. Caracteruri
05. Se inchid
06. Zmeie
07. Neam blestemat
08. Sfirsit
09. Intre vise
10. Balanta
11. O sa am
12. Noptile
13. Nu-mi da tot intr-o zi
14. Tranzit
15. Vocala
16. Fintina suspinelor
17. Daca vrei
18. Ceas tirziu
19. Un sfirsit e un inceput
20. Ultima
Bis
21. Iarba prin par