Concert Asphyx la Bucuresti

Simt intr-o oarecare masura ca fenomenul concertelor sustinute de trupe mari la noi in tara incepe sa devina deja o obisnuinta, o paleta diversificata de trupe adaugand Romania pe listele de turnee sau de recitaluri. Iata ca a venit randul celor de la Asphyx sa bifeze o aparitie la Bucuresti, iar locatia aleasa a fost Silver Church. De asemenea, pe scena s-au mai aflat Casus din Germania, Daemonicus din Suedia si Christ Agony din Polonia. Prezente 100% straine cu un headliner old school, originar din Olanda.

Am intrat in club la scurt timp dupa inceperea recitalului celor de la Casus, o gasca de brutal death metal pe care ii mai audiasem si in deschiderea celor de la Mastic Scum acum mai bine de un an (16 aprilie 2011). Puternic influentati de veteranii Cannibal Corpse, nemtii s-au apucat de treaba si ceea ce presteaza in momentul in fata este intr-o evolutie constanta. Soundul lor a devenit o nota mai cristalizat si m-am bucurat sa regasesc aceeasi componenta. Acest lucru  demonstreaza ca baietii cauta sa fie cat mai omogeni cu putinta si sa construiasca cat mai mult. Cea mai convingatoare prestatie a venit din partea solistului Alex care  a electrizat atmosfera cu scream-urile sale prelungite insotite de clasicele growl-uri brutale. Un show bun si sunt sigur ca ii vom revedea pe Casus in curand.
 
Pana una alta, cam putina lume isi facuse aparitia in incinta clubului, fapt ce mi-a trezit semne de suspiciune in legatura cu popularitatea celor de la Asphyx printre metalistii romani. Dar nu am avut de ce sa ma ingrijorez deoarece pana la headlineri, Silver Church s-a umplut suficient de mult incat sa avem din nou parte de o atmosfera incendiara. Vom reveni si asupra acestui aspect.

Pana sa ii iau in primire si pe cei de la Daemonicus as dori sa adresez cititorilor acelasi sfat util (consider eu) pe care m-am simtit dator sa il dau si in cazul concertului Demonical din din 3 noiembrie 2011. Pretul unui bilet la un concert de metal (si in general la orice manifestare artistica) include nu numai capul de afis sau evenimentul de baza, ci si trupele din deschidere si orice alt act artistic menit sa pregateasca atmosfera si publicul pentru evenimentul principal al serii, oricare ar fi el. Obiectiv vorbind, ar merita sa incercati sa fiti prezenti si la formatiile care deschid un concert, deoarece un ochi atintit si o ureche aplecata reprezinta fundamentul unei pareri bune, rele, cum o fi ea. Acest mic resort ajuta la dezvoltarea trupelor care ne vor incanta pe viitor in calitate de headlineri. Sau nu. Nu sunt principii filozofice ceea ce am insirat in randurile de mai sus, dar incercarea moarte n-are.

Mergem mai departe pentru cea de-a doua trupa a serii si anume Daemonicus din Suedia, o gasca cu un album la activ, intitulat Host Of Rotting Flesh, lansat in 2009 de ViciSolum Productions. Death metal cantat in maniera clasica nordica, imitatie priceputa de riffuri a la Dismember, un vocal carismatic, in mare forma, cu gesturi care duceau mai degraba cu gandul la hip-hop decat la metal, dar nimic negativ in acest exercitiu scenic, deoarece suedezii au reusit sa starneasca publicul la headbang. Ar fi bine ca in viitor, oamenii sa incorporeze in sound-ul lor mai multa originalitate si initiativa deoarece au prezenta scenica si, cu multa munca, rezultatele nu intarzie niciodata sa apara.
 
A treia si ultima trupa din deschidere, Christ Agony, a fost primita destul de paradoxal de publicul din Silver Church. Cu toate ca la finalul recitalului cei din fata strigau din rasputeri ¨We want more! X 10, eu ma consultam cu amicii prezenti in club si parerile lor nu au fost tocmai pozitive. Tin sa le impartasesc gandurile deoarece nu am reusit sa identific nimic special in muzica polonezilor. Desi sunt o formatie experimentata cu 8 albume la activ si multe alte materiale adiacente, Christ Agony nu au reusit sa scoate niciun fel de reactie din partea mea si a unei parti insemnate din public. Un black metal melodic, pe alocuri groovy (stiu, suna ciudat), dar static si monoton. Am avut impresia ca baietii nu reusesc sa gaseasca un echilibru intre lungimea pieselor si atmosfera pe care isi propun sa o creeze. Totul este bine executat, dar fara emotie, iar marea mea intrebare este ce i-a impresionat pe cei din fata scenei care au chemat formatia la bis. Sunteti bineveniti cu comentarii.

Pauza.  Spatiul din Silver Church se aglomera din ce in ce mai semnificativ, iar soundcheckul olandezilor a inceput si s-a desfasurat cu minutiozitate. Fanii nerabdatori au ocupat locurile din fata scenei, iar startul a fost dat o data cu inceperea probelor de sunet. Lumea era nerabdatoare asa ca nici cei de la Asphyx nu au mai tras de timp si au dat drumul unui regal death metal. Solistul Martin Van Drunen, un personaj cu traditie pe scena metal internationala (fost solist al trupei Pestilence, a trecut si pe la Bolt Thrower, iar in paralel mai activeaza si cu supergrupul Hail Of Bullets) a simtit la fix nevoia publicului pentru parfumul old school al death metalului si nu a stat pe ganduri onorandu-ne cu cu forta si precizia unor albume ca inegalabilul The Rack prin piese ca cea care da numele albumului cantata la bis, The Quest for Absurdity, Vermin, Wasteland of Terror, M.S. Bismarck si Food of the Ignorant, Asphyx (Forgotten War) si piesa omonima a materialului Last One on Earth. Au urmat Scorbutics si Eisenbahnmorser, Black Hole Storm de pe penultimul material intitulat Death…The Brutal Way, iar de pe cel mai recent album Deathhammer ne-am delectat cu Minefield, Into the Timewastes,  Der Landser, Reign of the Brute,  We Doom You to Death si Deathhammer.

In tota,l 17 piese si o frenezie din partea fanilor au fost reteta perfecta pentru o seara old school. Stage diving salbatic, moshpit violent cu aportul olandezilor, au intregit tabloul unei intalniri de neuitat cu veteranii Asphyx. O componenta de fier, cu un chitarist care face cat doi, pe numele sau Paul Baayens, secondat de basistul Alwin Zuur, dar ajunsi din urma de precizia tobarului Bob Bachgus. Raman memorabile ruperile de ritm ca eruptia unui vulcan, trecerile taioase de la downtempo-uri pline de suspans pana la momente ametitoare de viteza ce ne zburau frezele in aer. Sunetul nu a fost perfect, lucru resimtit si de membrii trupei, care la un moment dat au cerut mici modificari in timpul recitalului, dar publicul nostru este obisnuit cu astfel de lucruri, asa ca niciun obstacol nu a stat in calea desfasurarii acestui concert. E greu sa nu te lovesti de platitudini, dar nu imi ramane decat sa concluzionez intr-o maniera foarte simpla: Un Show Memorabil! Inchei transmisia.

Concertul Asphyx la Bucuresti a fost o co-productie Axa Valaha Productions si Ribcage Booking, recomandata si sustinuta de Romanian Thrash Metal Club.