Concert KATAKLYSM la Bucuresti

Intrebarea care ma macina referitor la concertele desfasurate in clubul The Silver Church (o locatie mai mult decat agreabila, dealtfel) era daca e posibil sa obtii un sunet beton in acest tip de sala. Aveam, in concertele la care am avut ocazia sa particip in aceasta locatie, atat exemple negative (mai multe, nu le mentionez), cat si exemple pozitive (in numar de 3, nu le mentionez).

Lucrul care m-a surprins in mod neplacut la acest eveniment a fost participarea destul de redusa a publicului. M-as fi asteptat ca o trupa cunoscuta precum Kataklysm, apreciata atat de fanii death metal old school, cat si de adeptii metalului modern, sa starneasca ceva mai mult interes.
Ulterior, vazand ca trece timpul si tot nu se strange lumea, am sperat ca vor fi persoane interesate exclusiv de headliner, care or sa apara doar pentru show-ul canadienilor. Poate ca s-a intamplat asta in realitate, insa chiar si asa, la concertul Kataklysm de aseara nu au participat mai mult de 300-350 persoane.

Spectacolul a debutat cu recitalul trupei belgiene Pestifer. Recunosc ca piesele pe care le ascultasem inaintea concertului ma facusera sa ii privesc cu oarecare neincredere. In ciuda unui sound destul de aglomerat, death metal-ul prestat de cei cinci a sunat decent si a constituit o deshidere inspirata a ostilitatilor.

 

Desi ordinea de pe afis era alta, urmatorii pe lista au fost finlandezii de la Dead Shape Figure. Ascultasem destul de intensiv albumul The Disease of St. Vitus, astfel incat stiam la ce sa ma astept. Mixul muzical de thrash, death (in proportie mica) si diverse alte genuri care se termina in sufixul core a fost unul energic, afectat in oarecare masura, insa, de o sonorizare inca potrivnica. Am remarcat atat vocalul Galzi Kallio, un pitic extrem de agitat, precum si un basist genial, cu camasa neagra, cravata si saboti de cauciuc, hiperactiv si extrem de competent, cu care am avut surpriza sa ne si trezim in public.

 

Karnak era formatia de deschidere pe care o asteptam cu cel mai mare interes. Sunetul a devenit mult mai clar si echilibrat cu ocazia concertului italienilor, insa stilul alambicat si destul de dificil de “pus in scena” al acestora m-a facut sa ii pierd oarecum pe parcurs.
 

Revenind la intrebarea mea de mai sus, referitoare la calitatea sunetului, trebuie sa recunosc ca eram oarecum stresat de posibilitatea ca sound-ul concertului Kataklysm sa nu fie cel mai reusit. Temerile mi-au fost spulberate odata cu primul riff al piesei A Soulless God, compozitia care deschide ultimul album de studio Kataklysm, Heaven’s Venom.
Ceea ce a urmat mi-a demonstrat ca cei 20 de ani de activitate nu au trecut degeaba pentru trupa, ca prezenta la Nuclear Blast inca de la primul album de studio este perfect justificata (Kataklysm fiind una dintre cele mai vechi ale acestei case de discuri) si ca trupele nord-americane au o cu totul alta atitudine live (departe de mine ideea de a pune intr-o lumina nefavorabila trupele europene).
Playlistul a inclus compozitii precum As I Slither, Ambassador of Pain (la care publicul a luat-o razna), Push the Venom (hit-ul ultimului album de studio), Manipulator of Souls, Determined, Prevail, In Shadows and Dust, At the Edge of the World, In the Arms of Devastation, Crippled and Broken si To Reign Again (stiu cu siguranta ca am ratat 3 piese).

 

Poate o sa vi se para ca spun vorbe mari, insa Kataklysm au sunat exact ca pe CD, au cantat relaxat, asa cum trebuie sa o faca o trupa mare, si au oferit unul dintre cele mai bune concerte care au avut loc pana acum in Clubul Silver Church si , totodata, unul dintre cele mai reusite evenimente de gen la care am avut ocazia sa particip pana acum.
Un plus pentru participantii la show, care au avut o atitudine extraordinara pe parcursul intregului recital Kataklysm, cantand la unison cu trupa, facand headbanging, stage diving si pogo.