Decade of Metal

Eram nerabdator sa aflu ce avea sa aduca un Taine Fest extrem de laudat de presa de specialitate si asteptat cu nerabdare de fani. Baietii de la Taine promisesera un eveniment special, prezentat intr-o locatie propice si cu invitati de marca. Avskild, o tanara speranta in domeniu si Psycho Symphony, trupa cu activitate indelungata si care a prestat, din pacate, mai mult peste hotarele Romaniei decat in interior.

Surpriza neplacuta a constituit-o pentru mine numarul relativ mic de spectatori, sub 500, pentru un eveniment in care sunt sigur ca s-au investit si bani si munca asiduue.

Mirarea mea numarul 1 a fost faptul ca am gasit o Casa a Studentilor Preoteasa mult mai pregatita pentru evenimente de gen, sala in care s-a desfasurat concertul fiind acum renovata si avand o acustica foarte buna.

Avskild au debutat cu un intro foarte dark, pe o lumina albastra, iar ceea ce a urmat a constituit un show energic, plin de forta si furie. Sound-ul a fost mult mai bun decat in Club A (era firesc !) iar scartaielile de la prima aparitie live a trupei au lipsit aproape cu desavarsire. Trebuie sa remarc pentru a nu stiu cata oara bateristul trupei, care m-a imbolnavit iarasi cu pedala sa dubla. Nicu a aparut cu codite impletite (parca il vedeam pe Lindberg de la At the Gates) iar vocalizele sale crude si salbatice au rasunat in toata sala, completand frumos un peisaj in care riffurile lui Zota si solourile lui Stefanita au facut legea. Poate ca o sa vi se para ca sunt prea entuziast sau indulgent cu Avskild, dar pentru mine este cea mai placuta surpriza din ultimii ani si, alaturi de Avatar, trupa preferata. Le intrevad un viitor intr-un mare fel, asta daca ii va ajuta si sansa.

Urmatoarea aparitie a constituit-o cea a trupei Psycho Symphony. Techno thrash-ul cu foarte multe multe pasaje de progressive metal a bagat in ceata destul de multi dintre spectatori si acest lucru mi-a confirmat ca trebuie sa fii un pic "altfel" si sa ai mult curaj pentru a putea canta o muzica foarte complexa si destul de dificil de prestat live. Dincolo de inerentele sincope datorate sonorizarii trupa a presta frumos, fiind pe alocuri foarte agresiva si heavy. Punctele forte, cel putin pentru mine, le-au constituit un basist de exceptie (pe care l-am felicitat la final) si seriozitatea abordarii (nici un zambet, doar sobrietate si maxima concentrare). Felicitari!

Si cum era in primul rand seara celor de la Taine, bucurestenii au demonstrat si de data aceasta (nu ca ar mai fi fost cazul) ca reprezinta un grup etalon in scena de metal romaneasca, reusind o performanta live de invidiat. Publicul a reactionat extrem de pozitiv, cantand alaturi de trupa piesele preferate. Concertul Taine a debutat cu secvente intrumentale, in timp ce pe fundal erau proiectate diverse imagini. Au urmat apoi piese cunoscute de toata lumea ca Pierdut, Inger si Demon, No Personality, etc. Asa cum anuntaseara, in cadrul show-ului Taine a avut loc si un moment inedit, in care un DJ a mixat alaturi de un Ady Tabacaru la tobe, cu siguranta unul din cei mai buni bateristi din scena noastra. Pe parcursul acestui interludiu au fost alternate proiectii cu imagini live preluate de la o camera aflata in spatele lui Tabacaru, o idee excelenta si foarte rar intalnita la un concert de metal autohton. Concertul a fost incheiat de doua coveruri foarte bine intrerpretate, unde alaturi de Taine au cantat chitaristul Popa de la Trooper (pe cover-ul Death, Crystal Mountain) si Razvan Crivaci (If I Could Fly, cover Helloween). Sonorizarea a fost foarte buna, fapt care a facut din recitalul Taine cel mai bun concert pe care l-am vazut pana acum cu ei. Andy si gasca lui au aratat ca daca exista profesionalism se poate organiza si in Romania un concert de metal la standarde occidentale. Asteptam asadar cu interes Taine Fest 2!