Doua seri spectaculoase in Brasov cu Hexvessel si Empyrium

Pe 23 şi 24 noiembrie au avut loc în Braşov, mai precis la Centrul Cultural Reduta, două evenimente consecutive sub numele DBE Echoes, adică o replică a festivalului condus de DonisArt, Dark Bombastic Evening, desfăşurat în ultimii trei ani la Alba Iulia, urmând apoi Kruna Brumar, concert aflat sub aceeaşi organizare.

Primul eveniment a avut loc sâmbătă şi acesta a fost dedicat integral trupei finlandeze Hexvessel, în frunte cu britanicul Mat McNerney, pe care toată lumea îl recunoaşte fie din activitatea sa din trecut cu trupe ca Dodheimsgard, Code, sau Decrepit Spectre, fie din prezent, fiind solist vocal şi în Beastmilk.

Cu amfiteatrul de la Reduta pe jumătate plin, Hexvessel au început concertul ţinând cont de aspectul cronologic al discografiei, astfel că prima piesă a fost I Am the Ritual, de pe primul lor material, Dawnbearer, continuând cu His Portal Tomb, de pe cel de-al doilea album. Bineînțeles că nu cronologia era punctul de urmărit al show-ului, aşa că playlist-ul nu avut alt rol decât de a intensifica momentele de admirație față de procedurile – să le spunem - ritualistice. Este a treia oară când Hexvessel concertează în România, de fiecare dată accentuând aspecte diferite ale muzicii lor. De data asta, marca generală a fost dată de stilul psihedelic în slow tempo, care caracterizează cel mai bine atât al doilea album, No Holier Temple, cât şi cel mai recent material al lor, Iron Marsh. Muzica lor, descrisă ca aparţinând stilului neofolk este un ansamblu ceremonial de sunete, unde instrumente ca vioara, trompeta sau diverse intervenții de percuție susțin cu desăvârşire ideologia mistică din versurile pe care Mat le face să răsune dincolo de materie.

Hexvessel au inclus în playlist şi piese care nu au mai fost cântate altundeva, iar întregul concert a fost un prilej intens ba de contemplare, ba de lăsat creierul în voie bună odată cu interpretarea unor piese precum cover-ul de la Yoko Ono, Woman of Salem, sau Invocation Summoning, care deja este un hit în această zonă muzicală.

Singurul moment neprielnic a intervenit la începutul show-ului, când microfoanele au fost pentru câteva secunde de prisos, deoarece sistemul de sonorizare a avut mici probleme. Însă cu toții au uitat de acestea şi s-au concentrat pe a se simți bine, evenimentul închizându-se cu un after party la Club Rockstadt, unde a avut loc o audiție a materialului Amarthalos, iar apoi au concertat Adamo Caduco, proiect din Suceava, avându-l ca invitat pentru acest recital pe chitaristul bucureştean Costin Chioreanu. Finalul a aparținut trupei locale Hteththemeth care a anunțat prin acest concert reeditarea split-ului cu The Bipolar Disorder Project, intitulat The Unhuman Split.

A doua zi, duminică, cei de la Empyrium au adunat şi mai mulți oameni, astfel că nu părea să fi rămas mai mult de două-trei locuri libere în sală. Un fapt previzibil, considerând că legenda germană pe tărâmul neofolkului, al metal-ului simfonic şi al doom-ului, are destui fani români. Astfel că ei au fost privilegiați cu acest concert, fiind al doilea recital Empyrium din acest an, primul având loc la Berlin, cu două zile înainte. Pentru aceste concerte, cei doi membri de bază ai trupei, Markus Stock şi Thomas Helm au fost acompaniați de: Allen B Konstanz de la Vision Bleak la tobe, Neige de la Alcest şi Jochen “Eviga” Stock la chitară, Fursy Teyssier din Les Discrets la bass, Aline Deinert la vioară şi Christoph “Chriz” Kutzer la violoncel. Aceşti muzicieni activează pentru Empyrium încă de la scurt timp de când trupa s-a reînființat.

La rândul lor, germanii au prezentat de asemenea piese în premieră pentru registrul live, entuziasmând publicul şi prin includerea câtorva melodii vechi şi mult aşteptate. Aceasta ar putea fi cea mai bună formulă pentru istoria Empyrium, existând o forță uriaşă emanată de acest întreg.

Markus şi Thomas au făcut ca toate celelalte sunete să graviteze în jurul lor, oferind un spectacol fabulos, alternând între ei modalitățile de expresie şi interpretare, sau instrumentele. Thomas îi lua locul lui Markus la voce, impunându-şi statura de tenor, în timp ce Markus cânta fie la clape, fie la pian, apoi revenea ocupându-se de aspectul liric acompaniat de chitară acustică, ca ulterior să dezvăluie capitolul dramatic, unde riff-urile cu influențe din black metal şi ritmul rapid aduceau o importantă “ofrandă.” De remarcat este de asemenea violonista acestei formule, care printr-o îndemânare impresionantă deschidea în fața publicului acel cadru natural imaginar, prezent foarte des în temele celor de la Empyrium.

DBE Echoes şi Kruna Brumar au fost cele mai potrivite evenimente în cel mai potrivit timp. Hexvessel, cu a lor tentă păgână şi Empyrium, cu a lor melodicitate şi tematică au fost în rolul unor mesageri ai iernii. Bineînțeles, că acest rol nu a fost sinonim cu cel al unui calendar, fiind vorba doar despre o celebrare prin amplificarea anumitor stări de spirit specifice anumitor momente în timp.