Exclusive Art Performance: Penitent / Dense Vision Shrine / Defraktor

Daca in ultima perioada publicul bucurestean amator de metale a putut urmari live mai multe titulaturi in concerte sustinute in Club A, ei bine vineri, 16 aprilie, a fost randul unui show neobisnuit, o premiera as putea spune pentru zona underground romaneasca.

Cuvantul care ar caracteriza in ansamblu manifestatia de vineri ar fi "inedit" cu toate sensurile sale pozitive sau negative.

Mai intai ar fi bine de facut urmatoarea clarificare: pentru ca unii dintre cititori s-au intrebat ce legatura exista intre metalfan si un spectacol ce nu are legatura directa cu metalul e bine sa stiti ca noi nu ne propunem exclusiv sa promovam numai evenimente si trupe de metal. Orice artist sau trupa din domenii conexe, cum e muzica ambientala, face obiectul interesului nostru.

Pentru ca muzica lui Karsten imi era cunoscuta inca de la primele albume, am asteptat cu destul interes reprezentatia de vineri seara. Poate ca ma asteptam la altceva, poate din cauza ca nu agreez neaparat orientarea noului Penitent, cert este ca impresia imediata asupra spectacolului a fost una negativa si imi propusesem sa scriu o cronica acida.

Privind insa retrospectiv si in urma interviului facut cu Karsten am ales sa fac o recenzie a evenimentului in care accentul sa cada pe obiectivitate, lasand in plan secund subiectivismul (in masura in care acest lucru este posibil).

Aproximativ 200 de persoane au decis sa participe la ceea ce s-a vrut a fi un show special. Incepand cu ora 18:30 Karsten si-a prezentat primul proiect, Dense Vision Shrine. Pe fundalul unei "muzici" extrem de lente si apasatoare au fost proiectate imagini statice, peisaje sau fotografii ale unor biserici, manastiri si cimitire (ma intreb daca nu cumva marea lor majoritate nu a fost realizata in Iasi).

A urmat apoi o alta insiruire de imagini, prezentand de data aceasta chipul artistic mutilat al unei femei, pe aceleasi sonoritati monotone si greu de asimilat. Rezumand, primul proiect a constat intr-un slide show vizual suprapus unei inlantuiri nearmonioase de sunete - stil care ar putea fi etichetat oarecum ca dark ambient. Personal, senzatia mea a fost una de plictiseala nereusind sa patrund in "atmosfera".

A venit apoi randul proiectului Defraktor. Daca Dense Vision Shrine mai audiasem in trecut, despre Defraktor nu cunosteam nimic. Locul imaginilor a fost luat de secventele din anumite filme, colaje si prelucrari in alb negru ale unor fragmente din filme cunoscute ca Gattaca, Minority Report, etc. Fondul sonor era asigurat de o muzica cu un oarecare iz industrial, dar inca mult prea ambigua, lipsita in mare masura de armonii, mai degraba alcatuita din sunete prelungi si din anumite beat-uri.

Nu am inteles insa care e rostul acestui proiect. Nu mi se pare normal sa iei parti din filme si sa le alcatuiesti o alta coloana sonora pentru ca in primul rand ar insemna sa te folosesti de munca altora (nu am vazut credits la sfarsitul nici unui colaj cinematic!!). Apoi ce sens are prezentarea live a unui astfel de proiect (valabil si pentru Dense Vision Shrine)? Fiecare putea foarte bine sa urmareasca aceste clipuri acasa si probabil ca ar fi intrat mai usor in atmosfera decat stand in picioare intr-un club. De fapt Karsten ar fi putut foarte bine sa nu fie prezent la reprezentatie, oricine putea da play la computer...

Singurul sens pe care pot sa il atribui celor doua proiecte e acela de a prefata show-ul Penitent care a inchieat seara de vineri. Ei bine, acesta a fost mult mai dinamic, prezenta celor trei "perfomere" salvand in mare masura o seara pe care o vedeam esuata. Reprezentatia s-a bazat pe trei elemente: fundalul sonor alcatuit de piesele Penitent incluse pe ultimul album Deserted Dreams, backgroundul vizual oferit din secvente cinematografice si show-ul live oferit de cele trei fete. Sincer sa fiu m-am concetrat pe ceea ce se intampla pe scena, find destul de dificil sa urmaresti atat de multe elemente in acelasi timp, muzica si imaginile din film coborand undeva in plan secund.

Cat priveste prestatia fetelor (un plus pentru "preoteasa" cu parul lung, care a intrat foarte bine in rol si care chiar a avut un aer erotic intunecat si misterios), am ramas mai mult cu o impresie confuza, pentru ca mi s-a parut o mare invalmaseala de simboluri, nici unul suficient dezvoltat. Eternul conflict bine-rau (sugerat si de constrastul alb/negru al hainelor), demonii interiori, sentimentele morbide, dragoste-ura, cam acesta ar fi dupa mine nucleul reprezentatiei. Una peste alta Penitent a fost cu mult deasupra celorlalte doua proiecte, in ciuda unor stangacii si a orientarii spre zona industrial - ambiental a muzicii, care personal imi displace (romantismul, stilul neoclasic al unor albume ca Melancholia sau Roses by Chaos Spawned fiind mult mai apopiate pentru mine de conceptul de muzica ambientala).

Cam asa au decurs manifestarile la primul show de acest gen din Bucuresti (sa speram ca nu va fi totusi si ultimul). In loc sa trasez o concluzie va las sa cititi interviul cu Karsten (realizat imediat dupa incheierea reprezentatiei), care sper sa lamureasca intr-o mare masura intrebarile pe care am vazut ca si le pun multi dintre participantii la spectacol.