concerte

'Hail Mary, the Devil is coming!' – Dread Sovereign, Procession şi MGLA live în Bucureşti

'Hail Mary, the Devil is coming!' – Dread Sovereign, Procession şi MGLA live în Bucureşti
TRUPE: Dread Sovereign, Entropia, Maze, Mgla, Procession

Să-l vezi pe Alan Averill în concert de două ori în mai puțin de o săptămână, în Bucureşti, cu două trupe diferite, nu e ceva des întâlnit, dar iată că s-a întâmplat. Dacă în urmă cu o săptămână a rupt cu Primordial, joi seara, pe 4 februarie a venit să cânte cu trupa Dread Sovereign, care a împărțit micuța scenă din Music Club cu Procession şi MGLA. Programat inițial pentru noiembrie 2014, concertul s-a amânat din motive independente de organizator, dar până la urmă, s-a ținut în luna februarie a anului 2016, reuşindu-se un sold out cu mai puțin de o lună înainte de eveniment. Pe lângă cele trei trupe anunțate în primă fază, pe afiş s-au mai strecurat încă două nume poloneze, Maze şi Entropia, care au mai fost în Bucureşti cu ocazia concertului Altar of Plagues, organizat de aceiaşi Live Nation Productions.
 
Nu voi insista prea mult asupra prestației celor două trupe, dar trebuie să menționez că, deşi nu sunt pe felia mea, mi-a plăcut cum au cântat. Maze este o trupă foarte tânără care abordează un fel de black avangardist, cu mici accente de shoegaze/post metal ce amintesc de Altar of Plagues. M-a amuzat look-ul celor patru băieți, foarte rock’n’roll şi mi-i imaginam cântând mai degrabă ceva rockabilly şi nu black metal, dar s-au descurcat foarte bine, cu un mare plus pentru tobarul Patryk, care mi-a plăcut în mod deosebit. 
 
Maze
 
După Maze a urmat Entropia, cu doi membri de la Maze (Patryk şi Kuba la chitară) şi cu un stil oarecum asemănător. În plus, față de prima trupă, Entropia a avut o clapă foarte interesantă, care a ajutat extrem de mult cele două chitare, inserând din când în când nişte efecte foarte mişto. Setlist-ul lor a fost bazat în intregime pe „Ufonaut”, ultimul album de studio pe care tocmai l-au lansat în ianuarie. Per total au fost două trupe care au încins oarecum atmosfera şi au pregătit publicul pentru ce avea sa vină şi anume, Diavolul, sub forma Dread Sovereign
 
Entropia Entropia
 
Am aşteptat acest moment de foarte mult timp şi nu am fost dezamăgit de absolut nimic, ba din contră, am avut numai surprize. Prima a fost să văd că tobar nu mai era Sol Dubh, ci Johnny King de la Malthusian şi Altar of Plagues, care ne-a mai vizitat la rândul lui de câteva ori. A doua surpriză a fost descoperirea acestui Bones, un tânăr chitarist excepțional, care pur şi simplu m-a fascinat cu modul în care folosea instrumentul. Practic, a făcut tot ce a vrut cu el şi a scos toate sunetele posibile. Bones mai activează şi în trupa Wizards of Firetop Mountain, o trupă nebună de heavy metal, ceva în genul Vanderbuyst. Băgați o ureche, fiindcă o să aveți o surpriză maximă!
 
Dread Sovereign
 
Cei de la Dread Sovereign au fost exact aşa cum mă aşteptam să fie, adică old school, dirty şi extrem de mişto. Alan a fost din nou frontman-ul perfect şi, de data asta s-a „luptat” şi cu basul, pe care l-a făcut în toate felurile. Trupa asta sună superb pe disc, dar live e mult mai mult. Are un aer extrem de prăfuit, de vechi, chestie care se aplică de la îmbrăcăminte până la atitudinea aia de „I don’t give a fuck”. Ne-am bucurat, în ordine, de „Thirteen Clergy to the Fire”, „Cthulhu Opiate Haze”, „Pray to the Devil In Man”, „We Wield the Spear of Longinus”, un cover Venom excelent, „Live Like an Angel (Die Like a Devil)”, „Cathars to Their Doom” şi de un alt magnific cover, „Iron Fist”. A fost aproape o oră de muzică bună, blasfemică, anti-tot, cântată de nişte oameni cărora le curge prin vene acel spirit old school pe care-l iubesc enorm.
 
Dread sovereign
 
După change over s-a ajuns la Procession, o altă trupă pe care visam s-o văd pe la noi încă de când mi-am luat primul vinyl cu muzica lor, adică EP-ul „The Cult of Disease”. Proptit în fața scenei, am aşteptat cuminte să înceapă concertul şi, după intro, cei patru membri de origine daneză, greacă, suedeză şi chiliană au intrat pe scenă şi au început în forță cu piesa „Conjurer”, care deschide ultimul album, „To Reap the Heavens Apart”. 
 
De menționat, pentru cine nu ştie, că din formula live a trupei Procession face parte AV (Anastasis) de la Dead Congregation, care dă un plus de greutate muzicii lor, care e oricum destul de apăsătoare. Am privit fascinat cu câtă lejeritate s-a cântat doom metal ca la carte şi am înțeles cât de mult contează să ai experiență. Uno Bruniusson, care a mai cântat şi cu In Solitude, iar acum cu Grave Pleasures, a rupt practic în două setul de tobe, iar la final era extrem de extenuat. Jonas Pedersen s-a sincronizat perfect cu AV, duelul celor două chitare fiind excepțional, iar Felipe, cu vocea lui clean a adus acel sentiment deprimant pe care o astfel de muzică îl cere. O prestație excelentă, nişte muzicieni fantastici şi o atmosferă foarte, foarte plăcută au făcut ca acest show să fie apreciat de mai toată lumea. În jurul meu sa cântau versuri, se dădea din cap, se cânta la air guitars, iar astea se întâmplau datorită energiei contagioase transmise de cei de pe scenă. Procession a trecut uşor, uşor prin toate materialele discografice de până acum, începând cu piesa „Conjurer” şi continuând cu  „Raven of Disease”, „To Reap the Heavens Apart”, „Death and Judgement”, „Like a Plague Upon the Earth” si „Chants of the Nameless”. Ca totul să fie complet, evident că nu putea lipsi una din cele mai frumoase piese ale lor şi, la insistențele publicului, cei de la Procession au revenit la encore cu „The Road to the Gravegarden”, o bijuterie doom metal. A fost un show pe cinste, pe care îl doresc repetat cât mai curând şi, după cum imi spunea basistul şi vocalistul, Felipe după concert, acest lucru are toate şansele să se întâmple la un moment dat. Respect, Procession!
 
Procession Procession
 
Urma MGLA şi se făcuse târziu. Concertul lor a început pe la ora 12 şi ceva, aşa că eram împărțit în două: să rămân să văd una din cele mai apreciate trupe de black metal ale momentului sau să mă îndrept spre casă, pentru că a doua zi urma să merg la muncă de la ora 6. Am ales să mai rămân puțin şi să văd la lucru o trupă care a bifat cam toate festivalurile de profil, precum Nidrosian Black Mass, a cântat pe scenă alături de crema muzicii black metal, exemple fiind:  One Tail, One Head, Misthyrming, Mortuary Drape, Necros Christos, etc., şi tocmai a lansat cel de-al treilea album, „Exercises in Futility”, scos de Northern Heritage în decembrie 2015.
 
Mgla
 
Asa cum era de aşteptat, cei patru polonezi au intrat pe scenă cu fețele acoperite de nişte cagule negre, asemeni celor de la Midnight şi, dacă muzicienii de dinaintea lor erau în tight jeans şi maiouri fără mâneci, cei de la MGLA purtau nişte geci de motor cu vreo două numere mai mari, care lăsau impresia că oamenii tocmai spărseseră un magazin de calculatoare şi băgaseră tot ce au furat sub geci.
 
Lăsând gluma la o parte, mi-a plăcut foarte mult ce am văzut şi auzit, pentru că nu degeaba MGLA sunt considerați una din cele mai bune trupe de black metal din noul val. Sunet extrem de bun, sincronizare pefectă, mister şi black metal atmosferic, cam aşa aş putea să clasific prestația celor de la MGLA (numele trupei este un cuvânt din limba poloneză care înseamnă „ceață”). M-a atras în mod deosebit tobarul Darkside, o bestie fără chip de om, care bătea într-un mod inuman, cu o precizie chirurgicală, alternând blast beat-urile furioase cu pasajele lente fără nicio problemă.
 
Din păcate, oboseala şi ora târzie şi-au spus cuvântul mai repede decât m-am aşteptat şi m-am decis să merg uşurel către casă, cu regretul că nu am văzut până la capăt acest recital al polonezilor, dar cu speranța că experiența se va repeta într-un viitor nu foarte îndepărtat. Din setlist-ul MGLA am reținut piese ca „MDLOSCI I”, “Further Down the Nest”, “Exercises In Futility I” şi “MDLOSCI II”. 
Organizarea a fost impecabilă, sunetul a fost cum trebuie, locația excelentă pentru aşa ceva, cu un minus pentru barmanii care se făceau că plouă când aveau de dat un rest de câțiva lei. Per ansamblu, a fost o seară urâtă afară, dar frumoasă înăuntru.
 
Mgla
Autor: Matei Plesia
Foto: Gina S.
Vezi galeriile trupelor: Dread Sovereign, Entropia, Maze, Mgla,

Data concert:  February 04, 2016  | 0 Comentarii  | 2904 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: 'Hail Mary, the Devil is coming!' – Dread Sovereign, Procession şi MGLA live în Bucureşti

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte