Hobbitii, elfii si trooperii impotriva ploii

Am asteptat foarte mult de la acest concert – si eu si Klawz (perechea de voluntari pentru acest eveniment). Klawz pentru ca ii stie foarte bine si i-a placut si ultimul album, eu – pentru ca i-am pierdut undeva dupa Imaginations From The Other Side si asteptam sa-i regasesc. Dupa ce am dat 67 de RON pe bilet, asteptarile mele, va marturisesc, au crescut si mai mult. Probabil ca, daca dadeam 80 de RON (pretul din ziua concertului), as fi avut standarde cu totul si cu totul nerezonabile.

Trooper

 Si iata-ne intrati, putin dupa 7 seara, la Arene. Prezenta la vot cam slaba, sa fi fost vreo 300 de oameni. Trooper au facut niste probe, dupa care au inceput constiincios la ora 7.30, in fata unui public care mai crescuse putin ca numar (am numarat ulterior vreo 400 de oameni). Dupa piesa de deschidere, a urmat Dispari din ochii mei si apoi a fost Tari ca muntii, iar metalistii au reactionat destul de bine.

Trooper

Din pacate, concomitent cu recitalul Trooper a inceput si ploaia, de care nimani nu s-a speriat la inceput, dar pe care toata lumea a ajuns s-o ia in serios dupa ce a inceput sa toarne cu galeata. Nefiind chiar tari ca muntii, io Nebel si Klawz ne-am refugiat sus la balcoane, insa Tier a ramas sa infrunte urgia. Au urmat In stele si O viata este prea mult, ambele piese destul de lungi – cam prea lungi ca sa vina una dupa alta, zic eu. Reactia publicului e mai putin importanta in acest moment, pentru ca ea nu privea atat muzica, ci mai degraba adapostirea de ploaie. Cert e ca targovistenii si-au continuat eroic recitalul, iar cateva zeci de fani au ramas jos, incurajandu-i frenetic.

Trooper

La O viata este prea mult, chiar si Tier ni s-a alaturat, se pare ca o ploaie de vara a fost prea mult chiar si pentru el. Au urmat cateva momente comice in care printre trooperi s-au infiltrat oameni de la organizare, care incercau sa indeparteze apa care se acumulase in balti mari pe prelata de deasupra scenei. Inainte de ultima piesa a fost o scurta pauza, in care praijinile metalice lungi au continuat sa impinga prelata dupa legi matematice vag cunoscute, in incercarea de a elimina toate baltile. Fiecare succes al organizatorilor era intampinat cu urale de catre curajosii de langa scena.

Trooper

Recitalul s-a incheiat cu Strigat, o alta piesa de durata, rasplatita cu scandari de catre oamenii din Arene si cu aplauze calduroase (si uscate:) de catre cei adapostiti sub acoperisul balcoanelor. Una peste alta, un recital cat se poate de bun in conditiile de presiune atmosferica si umiditate de la ora aceea.

Blind Guardian

Ascultand probabil rugamintile celor 2-3 credinciosi din sutele de rockeri de la Arene, ploaia s-a oprit inainte de Blind Guardian. Coincidenta sau nu, cert e ca si numarul spectatorilor s-a inmultit brusc, ajungand, dupa estimarile noastre, la vreo 2000. Deja simteai ca esti la un concert.
Pauza a durat mai mult decat ne asteptam, iar nemtii au inceput la ora 9 seara, in scandarile entuziaste ale publicului. Hansi si compania au atacat direct cu War Of Wrath/Into The Storm, oprindu-se pentru un scurt „Buna seara? Che feci?” (cel mai probabil un „Ce faci?” usor alterat:); si pentru inca ceva fraze de curtoazie despre cat de bine se simt in minunatul oras Bucuresti (de aici mi-am dat seama ca e curtoazie).

Blind Guardian

Born In A Mourning Hall si clasicul Nightfall au venit imediat dupa aceea. Si cu ele a venit si colegul Klawz, proaspat intors de la poze.  A venit ca sa-mi confirme temerea care mi se conturase inca dupa primele 2 piese: pe Hansi nu-l „tine” vocea sa faca in concert ce face in studio. Volumul e ceva mai jos, iar inaltele nu sunt chiar asa inalte. Prima data am crezut ca e ceva de la sunet, insa la Nightfall (pe care o stiam bine) am vazut diferente fata de varianta de pe album. Insa am asteptat si confirmarea lui Klawz (un mult mai fidel ascultator) ca sa pot da acest verdict.

Blind Guardian

Acest lucru n-a afectat insa entuziasmul fanilor, care au raspuns prompt la fiecare „Multumesc!” zis de Kursch intre piese. The Script For My Requiem, Fly si Valhalla au fost trio-ul care i-a adus pe spectatori pe culmile extazului. Valhalla a fost chiar una dintre preferatele mele in seara de sambata. Lucrurile s-au mai potolit putin la Where Time Stands Still (At The Iron Hill), parca pregatind prima piesa acustica a serii: Skalds And Shadows. Practic, a fost piesa care se auzise cel mai clar pana in acel moment, datorita orchestratiei super-simple – voce si 2 chitari reci.

Blind Guardian

Concertul a continuat cu This Will Never End, pe care Hansi a cantat-o cu o octava mai jos decat pe album (of, of, of...), dupa care au urmat doua favorite pentru mine: Welcome To Dying si Ashes To Ashes (chiar daca de pe Somewhere Far Beyond eu as fi ales chiar piesa de titlu). Kursch a anuntat cu parere de rau ca spectacolul avea sa se incheie, alegand pentru despartire o piesa incredibil de lunga – And Then There Was Silence. Pe ceasul meu, aceasta varianta live a durat 17 minute, aproape imposibil de urmarit. Probabil insa ca nemtii au procedat asa stiind ca fanii aveau sa-i cheme foarte insistent inapoi. Prietenii elfilor si ai hobbitilor au fost generosi, anuntand un bis de trei piese.

Blind Guardian

Prima a fost Imaginations From The Other Side, insa toata lumea astepta The Bard Song - In The Forest, care a si venit imediat. Publicul a cantat binisor, insa Hansi s-a declarat mai mult decat multumit de „acest public minunat”, cum a facut-o de altfel pe tot parcursul concertului. Ultima melodie a fost Mirror, Mirror, iar fanii au ramas cateva minute langa scena, scandand si aplaudand.

Blind Guardian

Concluzii? Bine ca am vazut Blind Guardian, era o trupa de bifat. Nu stiu daca ar fi meritat 80 RON, pentru ca nu suna la fel de bine ca pe album, si nici prestatia scenica nu compenseaza acest minus. Pentru sustinatorii impatimiti ai nemtilor sunt convins ca n-a contat nimic din toate astea, am auzit pareri mult mai entuziaste decat a mea. Cine e fan, a pierdut mult. Cine doar un ascultator/simpatizant, poate sa-i vada linistit intr-un festival, unde probabil primeste mai mult in schimbul a 20 si ceva de euro.
 

Foto: Nebelhexa, Klawz