ICED EARTH la Bucuresti

O alta prezenta de renume care poate un pic cam tarziu ne viziteaza si pe noi este Iced Earth. O formatie cu un parcurs sinuos pe scena internationala, cu multe schimbari de componenta, poate chiar prea multe, lucru resimtit si in calitatea unor albume. De necontestat este insa valoarea in timp a unor albume precum “Burnt Offerings”, “Night of the Stormrider” sau “Horror Show”.

Pe 22 noiembrie, Silver Church a gazduit primul recital marca Iced Earth care a venit la pachet cu formatiile de deschidere Fury Uk si White Wizzard. Organizatorii au tinut cu dintii de program si de ordinea trupelor astfel incat la 19:30, englezii de la Fury UK erau pe scena pregatiti sa deschida seara. Am ajuns in club ceva mai tarziu, cam pe la piesa cu numarul doi din setlistul lor, iar clubul era aproape plin, ceea ce dovedeste popularitatea de care Iced Earth se bucura in tara noastra.
Infiintati in 2002 si originari din Manchester, Fury Uk sunt o formatie care presteaza un heavy metal curat, fara pretentii de originalitate, intr-un gen care si-a trasat demult legile acum reluate de epigoni mai mult sau mai putin inspirati. In aproape 10 ani de cariera, englezii au lansat patru albume: “My Tomorrow”, “Face of Adversity”, “VR” si ultimul “Away of Life” scos in 2010.
Evident, exista mici evadari din structura heavy metal, mici pasaje de funk, hard rock, momente blues pe care am avut si noi ocazia sa le gustam in seara de 22 noiembrie. Oamenii stiu cum sa creeze atmosfera, incearca sa fie cat mai spectaculosi cu putinta impingand si pe cei din fata scenei sa isi vanture pletele prin aer. Au avut de asemenea si un merchandise variat de la tricouri pana la mansete, un pic cam piperate la cost (20 de lei bucata in conditiile in care poti gasi si unele albume la acelasi pret), iar la finalul show-ului am avut surpriza sa constat ca cei trei membrii ai trupei (Martin McNee, Luke si Chris Appleton) stateau cuminti la iesire si imparteau flyere celor care asteptau la garderoba.

Clubul este plin, scena este gata, instrumentele aproape acordate, sunetistul cu mana pe butoane, iar White Wizzard pornesc un nou recital heavy metal de data aceasta de provenienta americana, deci curiozitatea ne incearca. Pe scena avem un mix eterogen: solistul arata ca un motociclist veritabil, basistul ca un cowboy peste care a trecut vremea, tobosarul s-ar integra foarte bine intr-o trupa de rock alternativ, un chitarist raw metal si al doilea chitarist cu un look de emo screamo japonez, dar care nu se fereste de death, grind si alte brutalitati.
Aveam de-a face cu o formatie mult mai tanara de prin 2008, dar fara sa stea prea mult pe ganduri au lovit deja cu doua albume “Over the Top” (2008) si “Flying Tigers” (2011). Nu are sens sa ne incurcam cu muzica, compusa din influente vaste, dar mereu aceleasi: Judas Priest, Iron Maiden, Dio, Manowar, Saxon, etc, etc. Putem regasi inspiratia americanilor chiar si in titlurile pieselor “Iron Goddess of Vengeance”, “Starchild”, “High Speed” sau “40 Deuces”, exemple elocvente pentru directia pe care entuziasta trupa vrea sa o urmeze.
Au sunat foarte bine, vocalul ar fi putut mai mult, are ceva potential, iar instrumentistii sunt competenti, dar nimic mai mult. Pentru cei din generatia tanara pot fi un model de a asculta trupele clasice de heavy metal ambalate intr-un sound modern si vesel. 30 de minute au fost totusi cam putin, sunt sigur ca publicul ar mai fi dorit cateva felii din muzica celor de la White Wizzard, dar nu e nimic pentru ca in curand urmau sa soseasca pe scena alti americani: invitatii speciali ai serii, powerthrasherii de la Iced Earth.

Un intro impunator, iar formatia si noul solist Stu Block au dat startul unui show exploziv cu “Dystopia” extrasa de pe albumul cu acelasi nume lansat in acest an. Fulgerator ne-au trecut pe la urechi si prin plete piese precum “Angel’s Holocaust”, “Slave to the Dark”, “V”, “Damien” (inspiratia e clara: filmul clasic “Omen” din 1976), “Dark City”, “The Hunter”, “Anthem”, “Declaration Day”, “Watching Over Me”.  Fulgerator si puternic, nu? Show total, sunet aproape impecabil, versuri inteligibile, Stu Block este un inlocuitor foarte bun (dupa cunoscutii Matt Barlow, Gene Adam sau Tim “Ripper” Owens), o voce noua cu multe registre de experimentat, bine integrate in sistemul pieselor Iced Earth. Instrumentistii in frunte cu chitaristul si fondatorul Jon Schaffer au fost ca un tot unitar, fara greseala. In afara de Schaffer, componenta este destul de actuala. L-am mentionat deja pe noul solist; Troy Seele si Freddie Vidales sunt veniti in 2007, respectiv 2008, iar Brent Smedley de la baterie a avut perioade marcate de intreruperi intre 1996 – 1997, 1998 – 1999, din 2006 devenind membru cu drepturi depline.
Mi s-a parut ca recitalul a zburat cu viteza luminii si a riffurilor de chitara, in timp ce in spate erau proiectate imagini cu artwork-urile de pe copertile albumelor ale caror piese si-au gasit loc in setlistul de la Bucuresti.
Lumina s-a stins, baietii s-au retras, publicul cunoscand vechiul obicei i-a chemat inapoi cu aplauze si urale, s-au intors inevitabil cu “Dante’s Inferno” si cu glumele vocalului, dar si multumiri. Nu s-a sfarsit. Au cantat “Iced Earth” cu tricolorul la purtator starnind admiratia publicului care aplauda frenetic. Stu Block a tinut sa multumeasca celorlalti membri ai trupei pentru primirea si oportunitatea de a canta in Iced Earth si dupa o reverenta au parasit scena.
Organizare corecta, atmosfera frumoasa, un alt concert de metal reusit. Acest eveniment a fost organizat de Medien Events si prezentat Promusic Events si Maximum Rock.