MAGICA - Turneu Franta

Trupa Magica s-a intors dintr-un miniturneu in Franta, care a culminat cu un concert in cea mai mare discoteca din Paris, La Locomotive, unde am deschis pentru After  Forever.

Celelalte doua concerte au avut loc in Strasbourg si respectiv nordul Frantei, in  Bretagne. A fost o experienta absolut extraordinara pentru noi, am vazut cum se lucreaza, cum trebuie sa sune un concert, cit de mult conteaza spectacolul, cum totul incepe la ora stabilita orice s-ar intimpla, cum fiecare trupa are alocat un timp foarte clar delimitat pe care nu ai voie sa-l depasesti, si in general cum sta treaba in lumea non-balcanica. Si sta altfel. Altfel rau de tot.

Pe scena Locomotivei, cu 500 spectatori urlind in fata, cu o sonorizare si niste lumini cum n-am vazut la nici un concert din Romania vreodata, nici al unor nume foarte mari, si cred ca nici n-o sa vad multi ani de-acum inainte, m-am simtit cu-adevarat BINE. Si cind ala de pe scena se simte bine, se simt si cei din sala. E un cerc vicios, in fond.
Ar fi multe de spus. Despre frustrarea muzicianului care trece de 2 ori prin Paris cu atit de putin timp la dispozitie incit tot ce vede este virful turnului Eiffel si interiorul Locomotivei, despre cei 2000  km de autostrada perfecta atit de obositori si de lungi si de enervanti, despre programul constant: sculare la 7 - mincare - 500 km de masina -
mers direct la probe de sunet - jumatate de ora odihna - concert - masa - rupti in pat si inapoi la miscarea 1. Noroc ca am zburat pina la Paris si retur, altfel cred ca ne lua o luna sa ne refacem. Despre a judeca o tara dupa ceea ce vezi pe autostrazile ei in lipsa de altceva.

Despre kitschurile ingrozitoare "souvenir de France" care se gasesc in  magazinele de pe marginea autostrazii, toate made in china. Poate in Paris s-or gasi si unele  decente.
Despre privelistea de neuitat a 3 cururi paroase agitindu-se frenetic in geamul din spate al unui autocar pe autostrada (nu erau romani :)

Despre soferul nostru, un tip la 40 ani cu piercing in buza, pleata pina la briu, bocanci metal si tigari rulate, care a vazut mii de concerte si a condus tone de rock stars de colo colo, reusind sa traiasca o viata de rocker adevarat.

Despre cit de expansiv e publicul si, atunci cind bate din palme, bate  in unison, toata sala.

Despre traficul parizian in orele de virf, pe linga care Bucurestiul e un fel de suburbie a Urlatiului.

Despre After Forever, care suna CEAS.

Despre trupele din Franta cu care am socializat, care fara exceptie au fost de un bun simt si o dorinta de a ajuta care ne-au lasat masca pe toti.

Despre cit de problematic e la ei sa aduca lumea la concert atunci cind in aceeasi saptamina ai in acelasi oras: Spock's Beard, Bumblefoot, Stratovarius, After Forever iar biletul la concert e 25 euro.

In general, despre planeta lor, care nu-i planeta noastra si nu stiu daca va fi vreodata. Dar speranta moare ultima.

Am avut mare succes, si probabil ca va urma un turneu mai important in Franta, acum ei stiu la ce sa se astepte de la noi.

Avem poze, avem si o filmare amator care va fi data de Lenti la emisiunea lui foarte curind. Dar inregistrarile nu pot da decit o imagine aproximativa a calitatii si  profesionalismului organizarii, sonorizarii, luminilor...

Am cintat fara probe de sunet ! Si totul a fost perfect. Deci, se poate. Bine, era sunetistul lui After Forever...

In final, cred ca putem spune fara falsa modestie "un pas mic pentru noi, mare pentru metalul romanesc" :) .