Maximum Rock: zilele 1, 2, 3 – a cam plouat pe ei

Vineri

Am ajuns la Cluj dupa vreo 8 ore petrecute in masina, datorita (de fapt, din cauza) excelentului simt de orientare al tuturor pasagerilor. Aceasta perceptie extra-senzoriala bine dezvoltata ne-a permis sa o luam de doua ori prin balarii: o data am gresit la Pitesti si ne-am trezit foarte aproape de Craiova; iar a doua oara era cat p-aci sa ne incurcam dupa Sibiu, dar ne-am revenit si am pierdut “doar” juma’ de ora ratacind.

U.D.O.

Drept care am ajuns fix cu 10 minute inainte sa inceapa UDO. Eu nu-l vazusem la Sziget, dar recomandarile de la Cynyc si Admin erau destul de bune. Cei doi au avut (ca de obicei) perfecta dreptate, pentru ca recitalul a fost unul energic, iar vocea “Bunicului” a fost la inaltime. E drept, piesele de la Accept au fost mai putine decat ne-am fi asteptat, dar tataie are propriile lui hituri, cum ar fi Timebomb, Man And Machine si I’m A Rebel, care au impresionat suficient publicul.
Totusi, momentele de varf au fost Heads Are Gonna Roll, Metal Heart (bine plasate in a 2-a parte a recitalului), precum si It Ain’t Over si Balls To The Wall, cantate la bis.
Un inceput promitator, care m-a facut sa visez toata noaptea la cat de frumos o sa cante Bobby Blitz si compania in seara urmatoare.

Sambata

Somnul prelungit si in general metabolismul incetinit ne-au facut sa-i pierdem pe Shadow Sail, dar am ajuns la timp pentru o a doua mea intalnire cu Psycho Symphony, dupa cea din deschiderea de la Atheist. PS m-au impresionat la fel de mult cu stilul lor dement si aparent dezarticulat (in realitate foarte bine gandit) si tocmai ma gandeam ca o sa fie seara perfecta daca trec cu gratie peste To/Die/For.
Insa ploaia care s-a pornit brusc ne-a incurcat foarte tare socotelile. N-am sa insist foarte mult asupra acestei parti, pentru ca probabil ati auzit toate povestile posibile. O sa ma rezum la ceea ce am vazut cu ochii mei, si anume: au urmat cateva zeci de minute de asteptare, fanii au strigat repetat “Overkill! Overkill!”, dupa care si-au pierdut rabdarea si au inceput sa strige (unii mai nervosi chiar sa injure).
In cele din urma, organizatorii si membrii trupei au iesit undeva langa scena si au explicat ca instalatia de sunet e avariata din cauza ploii si nu se poate canta. DD Verni mi-a zis dupa aceea ca ar fi fost vorba de mixerul care putea produce oricand un scurtcircuit, stricand o mare parte a instalatiei sau chiar electrocutand pe cineva.
Fanii si-au facut poze cu trupa si au luat autografe, noi am incercat chiar sa luam un interviu, dar nimeni nu prea avea chef de asa ceva.
Desi sunt foarte dezamagit, prefer sa nu injur pe nimeni, atata timp cat nu stiu sigur cine e vinovat. Bineinteles ca vina cade undeva intre organizator si firma care a asigurat sonorizarea si Dumnezeu care a dat cu ploaie, dar n-are sens sa deschid o ancheta, ca-mi pare prea rau ca i-am ratat pe Overkill. Noroc ca-i mai vazusem la Praga in 2000. Oricum, o seara proasta-proasta care s-a incheiat cu multa multa bere. Multumesc lui Aurel Nedelcu de la Radio Nord-Est pentru sprijinul moral si, la un moment dat, chiar si pentru ala pur fizic-gravitational.

Duminica

Abigail

Pana la urma, a fost cea mai buna zi din festival. Accidentarea suferita sambata noaptea m-a facut sa ajung de-abia la Abigail. Bucurestenii mi-au confirmat impresia buna pe care mi-au lasat-o la concertul din preoteasa. De data asta, Razvan n-a mai cerut-o “in direct” in casatorie pe prietena lui, dar tot a fost interesant. Inca o data zic, inspirata “reforma” din aceasta formatie. Poate la miscarea pe scena ar fi ceva de lucrat, ca nu poate doar Razvan sa faca toata agitatia.

Nexus

De Nexus nu zic prea mult, ca o sa ma banuiti de subiectivism . Cert e ca Cynyc si compania mi s-au parut tari, dar deh… cu un asa baterist, nici n-ai cum sa fii altfel :). Acuma serios vorbind, Nexus au fost OK, cu un Katala absolut dezlantuit, dupa cum se poate vedea si din poze. Cam prea mult fum si ceva probleme la sunet, totusi.
Cu ajutorul lui Cynyc, completez si ultima parte a zilei de duminica. Urkraft au sunat bine, mai ales bateristul a facut furori si au dovedit inca o data ca si-au meritat locul in deschidere la Cannibal Corpse.

Emerald Sun

Emerald Sun au fost heavy metal in sensul foarte clasic, cu un show obisnuit pentru acest stil: multa fuga pe scena, chitari in aer, “Ooooh!”-uri cerute publicului. De remarcat cele 2 cover-uri impecabile: Hysteria de la Edguy si Eagle Fly Free de la Helloween – foarte aproape de stilul grecilor.

Cynic

Cynic au facut un show usor neasteptat, mai mult atmosferic decat metal, cu foarte multe momente in care foloseau iPod-ul de pe care se auzeau sunete si multe voci ”cu mesaj”. Executia cantecelor a fost aproape impecabila, insa cu un nivel energetic usor mai scazut. Paul a incercat sa comunice cu publicul vorbind pe o voce foarte calma, dar a si exclamat un “That’s passion!” usor incurcat cand a avut pe scena un musafir nepoftit care a facut o scurta declamatie un pic prea entuziasta. Un pic cam scurt, dar am vazut o trupa Cynic care, chiar daca a fost intr-o pauza destul de lunga, si-a pastrat forma de zile mari.
Pentru fanii care n-au ajuns am reusit sa pozam playlist-ul, ca sa va faceti o idee clara de ce si cum s-a cantat. In concluzie, un sfarsit mult mai fericit decat cel de sambata, chiar daca n-am avut bis.

Concluzii ar fi multe, dar ma rezum la a spune ca Maximum Rock trebuie sa faca ceva cu adevarat deosebit la anul ca sa-si repare imaginea in fata fanilor. De exemplu, pentru mine, sa-i aduca pe Overkill, care sa si cante de data asta...