NEUTRON in Private Hell Club

In cele din urma, in seara de 26 ianuarie 2013 s-a produs si mult asteptatul concert de reunire al celor de la Neutron - poate cea mai iubita formatie din undergroundul autohton a celei de-a doua jumatati a anilor '90. Gazda acestui eveniment a fost Private Hell Club din Bucuresti, care a reusit sa adune sub al sau acoperis in jur de 100-150 de persoane, facand ca locatia sa devina una neincapatoare. Probabil ca acest lucru a fost posibil si datorita faptului ca nu s-a perceput taxa la intrare, insa chiar si asa stim sigur ca fiecare dintre cei prezenti la fata locului au venit pentru un singur numitor comun: Neutron.

 

Cantarea in sine a fost precedata de o proiectie video, ce a cuprins imagini de la diferite festivaluri la care Neutronii au participat, fotografii vechi, inclusiv articole din presa acelor vremuri, fiind o idee foarte interesanta, mai ales pentru cei care nu au apucat sub nici o forma sa ia contact cu trupa in perioada lor de inceput. Imediat dupa aceasta proiectie, Sorin, Teo, Liviu si Vlad au intrat in forta cu Green Ices - considerata de multi piesa lor reprezentativa. Din pacate, sunetul nu foarte bun a facut ca primele doua melodii (cea amintita plus Memories) sa nu fie chiar pe intelesul tuturor. Usor usor, sunetul a inceput sa se mai regleze, insa cu toate acestea nu a fost deloc asa cum ar fi trebuit. In ciuda valorii sale incontestabile, Liviu cu al sau bas foarte rar s-a putut evidentia din cauza acestui incovenient, iar microfoniile nu au incetat nici o clipa in a-si face de cap. Mai mult decat atat, nici pana a doua zi nu mi-au trecut tiuiturile din urechi, un lucru care doar la concertele din Club A mi se mai intampla pe vremuri, fiind de altfel o locatie renumita pentru sunetul ei prost (cel putin cu aproximativ 6-7 ani in urma, cand am calcat ultima oara acolo). Totusi, nu stim daca vina apartine in totalitate instalatiei de sunet, clubului in sine, sau chiar a sunetistului (desi pe Nicu Galie il stiu de mult timp, fiindu-mi destul de greu sa cred ca ar putea sa dea gresi in acest mod). Oricum, ideea este ca pe viitor Neutron merita sa aiba parte un sunet mult mai bun, fara nici un fel de discutie.

 

In pofida acestor mici nereguli, prestatia trupei a fost una remarcabila. Se vede de la o posta faptul ca Vlad este un chitarist fabulos, si ma bucur foarte mult ca si fratele sau, Teo, se afla pe aceeasi lungime de unda cu el - completandu-se perfect acolo sus pe scena. Au fost prezentate toate piesele albumului Memories, inclusiv una in prima auditie, pe nume Desert Rain, ce va figura pe viitorul lor material. Ca si pe disc, cel mai mult mi-au placut Beloved Son si Sunny Days Failed, dar cu toate acestea am ramas impresionat si de Silver On Your Fingers plus Dreaming Lauder. Singurul meu regret este ca aceasta trupa nu are mai multe piese la activ, insa sunt convins ca acest lucru se va remedia in scurt timp, caci, dupa promisiunile lui Vlad, ni se va pregati un dublu album, atat cu piese noi (pe unul dintre CD-uri), cat si cu piesele albumului Memories (pe celalat CD). Spre norocul nostru, la bis am avut parte din nou de Green Ices (auzindu-se ceva mai bine de data asta), ajutati fiind si de fostul lor tobar, Catalin Dalvarea - care timp de 5 minute l-a inlocuit pe Sorin Ristea. Cei patru baieti cu greu au reusit sa paraseasca scena, incheind asadar un spectacol mult asteptat cu Silver On Your Fingers (piesa preferata a majoritatii celor din sala) si Beloved Son (piesa preferata a cronicarului). Un moment foarte emotionant a avut loc spre final, cand au fost amintiti mai vechii membrii ai trupei - adica Cezar Gheorghe, Ovidiu Joita si Catalin, prezentati fiind de catre Vlad, pentru ca apoi sa fie aplaudati la scena deschisa de catre publicul spectator.

 

Avand in vedere numarul mare de oameni prezenti, inclusiv prestatia trupetilor, aceasta cantare a fost fara nici un dubiu una extrem de reusita. Initial nu aveam de gand sa scriu despre acest eveniment, si asta din cauza timpului meu liber care este unul foarte limitat. Totusi, entuziasmul ce mi-a fost indus m-a facut sa renunt la toate planurile stabilite, reusind astfel sa va prezint si voua o mica parte a trairilor mele. Din pacate nu am cum sa inglobez in cateva cuvinte absolut tot ceea ce s-a intamplat pe scena Private Hell-ului, insa ca sa va dati seama despre ce vorbesc (si aici ma refer exclusiv la cei ce nu au luat parte la show-ul de sambata seara) incercati ca pe viitor sa nu-i ratati pe Neutroni, caci nici nu stiti ce pierdeti.