concerte

November to Dismember 2014: ziua a treia

November to Dismember 2014: ziua a treia
TRUPE: Esoteric, Pyogenesis

După două zile de balamuc intens la Fusion Arena, îmi era greu să cred că ultima seară va mai aduna atât de mulți oameni ca la început, mai ales că de data asta numarul trupelor de pe afis era şi mai mic şi mai cuminte, ca să-i spun aşa. Dar m-am înşelat. Cu siguranță că apogeul mulțimilor s-a petrecut în ziua în care Asphyx şi Tankard au fost capete de afis, dar asta nu înseamnă că în rest, lucrurile au fost lipsite de nuanța spectaculară. Duminică seara, când prima trupă se pregătea pe scenă, în sală nu prea erau alți oameni în afara celor incluşi în echipa tehnică şi bineînțeles, cei de la bar. Dar odată ce slovacii de la Doomas s-au apucat să cânte, spectatorii au început să apară subit, de parcă undeva ar fi fost o mamă uriaşă care a chemat toți copiii lumii la masă. Nu a lipsit nici grupul de fan boys care, în fiecare zi a acestui festival, la fiecare trupă au stat lipiți de scenă şi au fost extrem de activi şi bucuroşi de fiecare prestație văzută. N-am mai văzut demult pe la un festival autohton astfel de atitudini.

Cei de la Doomas au prezentat o abordare destul de melodică, cu rădăcini în doom-death, că doar nu degeaba şi-au ales astfel de nume, având desigur şi clape, dar nu pe scenă, ci pe back tracks. Au lăsat de înțeles că se simt minunat la acest November to Dismember şi astfel, au cântat cu un mare chef. Foarte de apreciat, după părerea mea a fost piesa cu care şi-au încheiat playlist-ul, datorită greutății acesteia.

Tot din aceeaşi zonă muzicală a venit şi următoare trupă, Antagonist Zero, de origine finlandeză, cu diferența că gradul de coerență în compoziții a fost ceva mai scăzut, mai ales din pricina solourilor care parcă veneau dintr-un loc necorespunzător, având în vedere factura stridentă de sunet care le acompania. Deşi stilul muzical e consacrat temelor legate de supărări şi alte probleme umane, finlandezii au reuşit să impună buna dispoziție prin modul lor relaxat de a face lucrurile.

Apoi, italenii din L’alba Di Moriggan au venit cu un aşa-zis post melodic doom, adică ceva lejer. Am ascultat mai demult câteva înregistrări de-ale lor care sunau în regulă, mai ales când lăsau să iasă la iveală nişte influențe de la Katatonia interpretate în manieră personală, dar live însă, am simțit că nu-i loc de entuziasm nici pe departe. Pare să fie vorba despre o lipsă de orientare care nu lasă această trupă să se manifeste într-un mod credibil, fiindcă intenția care stă la baza muzicii lor n-ar trebui să fie rea. Au suprins încă de la începutul concertului, când au făcut un cover după Manowar, mai precis la piesa The Crown and the Ring, iar în rest, multă monotonie desfăşurată prin pasaje muzicale clişeizate şi amorțite, cu o voce care culmea, îmi amintea vag de cea de la Soundgarden/Audioslave.

Dar ce mai contează toate detaliile astea în contextul în care Pyogenesis revine în circuitul live după aproximativ zece ani? Concertul lor a completat scopul acestui festival aşa cum se cuvine, reprezentând practic o surpriză manifestată printr-o călătorie în timp. Cel mai clar lucru este faptul că nimeni în ziua de azi nu mai cântă aşa cum o fac cei de la Pyogenesis. Dacă genul lor muzical nu a primit o definiție stabilă de-a lungul timpului, cu siguranță că spiritul lor este un unul total punk, cumva caracteristic anilor ’90, dar în acelaşi timp cu greu i se poate asocia o vârstă, ceea ce-i face pe aceşti oameni să nu îmbătrânească. M-am bucurat nespus de mult să văd că publicul reacționează foarte bine la această trupă, fiindcă am observat in alte contexte că până şi cei din generațiile vechi au refuzat să se mai identifice cu o atitudine ca cea pe care Pyogenesis o susține.

Nemții au interpretat într-un mod demn de toată lauda piesele cele mai mari din discografia lor, iar accentul a căzut pe perioada 1994-1996.  Au început cu Those Churning Seas de pe Twinaleblood, continuând cu Through the Flames, Still Burning Fire, Son of Fate, sau Silver Experience printre altele şi bineînțeles, după chemările intense la bis au încheiat cu It’s on Me, moment în care s-a conlucrat foarte frumos cu spectatorii. Pentru ca apariția lor în acest mediu să fie şi mai nebună, Pyogenesis au avut lumini diferite față de restul trupelor, iar la sfârşitul concertului s-a întâmplat şi o ploaie de confetti, exact aşa cum se arată visul MTV al unui punkist ieşit din schemele sociale de bază. E vorba despre un moment total nepotrivit acestor vremuri şi grupuri şi recunosc că am râs extrem de mult când l-am văzut, dar am tot respectul pentru astfel de gesturi, fiindcă multe lucruri sunt astăzi îngropate într-o seriozitate care devine mult prea banală. Cred că nu mai avem nevoie de aşa ceva.

Firesc ar fi fost ca acest show să închidă festivalul, dar nu a fost aşa fiindcă mai era o trupă programată şi anume, Esoteric. O bună parte din public a venit special pentru ei, aşa că nu se pune problema importanței acestui nume. Cu toate astea e foarte de greu de asimilat muzica lor în contextul unui astfel de line-up. Am simțit că parcă au venit să strice distracția cu funeral doom-ul lor. Nu vedeam în fața ochilor decât o groapă şi ceva ceață, elemente amplificate la rândul lor de senzația imaginară de miros de tămâie. Dar să nu omitem că scena era aglomerată cu trei chitarişti şi alți instrumentişti puşi pe fapte, bineînțeles lente. După prima piesă, sunetul a căpătat definiția care inițial îi lipsea şi astfel, lucrurile şi-au văzut de cursul lor natural. Britanicii au început cu o piesă de pe ultimul release, Paragon of Disonance, urmând Circle de pe The Maniacal Vale, album de pe care au extras şi piesa de încheiere a acestui show, Caucus of Mind.
 
Aşadar, aşteptăm cu mare deschidere următoarea ediție November to Dismember, poate într-un loc nou, iar dacă nu se poate, vom crede că e ghinion, dar vom uita repede. Îi aşteptăm şi pe Morgoth, dacă vor să ne onoreze data viitoare, dar până una alta, să nu uităm să ne bucurăm de ceea ce-avem.
Autor: Gina S.
Foto: Gina S.
Vezi galeriile trupelor: Esoteric, Pyogenesis

Data concert:  November 30, 2014  | 0 Comentarii  | 4929 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: November to Dismember 2014: ziua a treia

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte