Queen & Paul Rodgers in concert la Budapesta

Dupa cum probabil stiti, Queen impreuna cu vocalistul Paul Rodgers au lansat albumul numit The Cosmos Rocks in septembrie anul acesta, cel mai nou album cu material original de la Made in Heaven din 1995.
Am asteptat asadar cu mare curiozitate turneul de promovare al albumului pentru a putea vedea Queen + Paul Rodgers live, cu toate ca, trebuie sa recunosc, nu ascultasem noul disc.
Asadar, pe 28 octombrie (ca o coincidenta, aceasta fiind si data de lansare a albumului in Statele Unite), cu ceva vreme inainte de ora 20, ma prezint in fata Papp László Sportarena din Budapesta.

Lume destul de multa, de asteptat, dar organizarea buna a facut ca intrarea sa mearga snur. Ajung repede la sectiunea de jos, unde se sta in picioare (sala are o structura similara cu Polivalenta noastra, dar considerabil mai mare) si ma pun pe asteptat.
Nu am foarte mult de asteptat insa, show-ul incepe pe la 20:20, direct cu Queen, cu o secventa de animatie prezentand pe un ecran plasat central (si cu rezolutie foarte buna) inceputul unei ploi cu tunete si fulgere iar apoi o calatorie prin spatiu.
Incepe apoi Tie Your Mother Down, lumea in mod evident incantata de aparitia trupei. Este pentru prima data cand il aud pe Paul Rodgers si prima impresie este pozitiva. Nici piesele noi nu suna rau, desi nu pot spune ca mi-au ramas in minte. Primele piese care m-au atins din plin sunt I Want It All si I Want To Break Free, care au sunat chiar exceptional.
A urmat un moment in care Paul Rodgers a venit pe o sectiune de scena de pe centru, prelungita foarte mult spre centrul salii, ajungand practic in mijlocul spectatorilor. Pe acea extensie a scenei a interpretat o compozitie proprie de chitara acustica si voce. Acest moment acustic s-a prelungit prin venirea lui Brian May, care a interpretat o piesa de inspiratie folk din cate am inteles. Tot in mijlocul publicului, atat la propriu cat si din punct de vedere emotional, s-au petrecut si momentele urmatoare, cand, rememorand concertul din 1986 de la Budapesta, si apeland in mod special la cei care au fost prezenti si atunci, publicul a fost indemnat sa participe la partea vocala pe Love of My Life cu cuvintele „ ... Sing this for Freddie”. Mi s-a parut chiar un moment emotionant, resimtit ca atare de public.
Tonul a fost schimbat in continuare spre ceva mai vesel, iar publicul a avut parte de o surpriza deosebit de placuta: Brian May a rememorat un alt moment din 1986, cand aparent membrii trupei au invatat in „cantecel” unguresc foarte sprintar ca ritm. Sincer nu stiu exact despre ce anume este vorba sau ce origini are, dar Brian May a cerut ajutorul publicului pentru a-l interpreta; publicul a fost deosebit de incantat sa cante partea vocala in limba maghiara in timp ce May se ocupa de partea de chitara acustica.
Urmeaza un solo de baterie din partea lui Roger Taylor, continuat apoi cu o buna bucata de vreme dedicata amintirii lui Freddie Mercury, in care este prezentat un montaj cu imagini ale unui ochi colorat suprarealist ce se deschide incet, apoi putem vedea imagini din concertele Queen. Ochiul incepe sa se inchida dupa o vreme, pentru ca in final, dupa ce s-a inchis de tot, sa fim purtati intr-un zbor printre galaxii si nebuloase, cu „stele” proiectate pe peretii salii, totul pe o parte de chitara solo destul de lunga a lui Brian May. Un alt moment in care publicul este in mod evident emotionat de alegoria prezentata.
Avem parte in continuare de piese „de rezistenta” precum A Kind Of Magic, Show Must Go On sau Radio GAGA (cu imaginile din videoclip pe ecran si publicul cu mainile pe sus).
Nu putea in nici un caz lipsi Bohemian Rhapsody; prima parte a fost cantata cu vocea lui Freddie pe fundal si desigur cu armoniile vocale inregistrate, care nu pot fi reproduse live. Pe cea de-a doua parte intra Paul Rodgers si pot spune ca a facut o treaba foarte buna, piesa a sunat bine cu vocea lui pe aceasta parte.
Aplauzele prelungite aduc mult asteptatul bis, cu Cosmos Rockin’ (una din piesele noi), All Right Now, We Will Rock You si We Are The Champions (cu contributii importante din partea publicului, desigur). Show-ul se incheie cu membrii trupei multumind in timp ce pe fundal se aude God Save The Queen.

Ca impresii de final, Paul Rodgers pare o varianta destul de reusita pentru partea vocala, desi pe mine sincer nu m-a impresionat atat de tare per total. Desigur, din punct de vedere tehnic, vocea suna foarte bine, dar parca totusi lipseste ceva la capitolul feeling. Poate e timbrul vocal diferit fata de vocea lui Freddie, poate ca e stilul in care se manifesta pe scena (un pic parca regizat in stil de mare show american), nu stiu, nu-mi dau seama exact. Cert e ca mi-au placut mult mai mult partile vocale cantate de Brian May si Roger Taylor, veneau parca mai din suflet. Mai placuta mi-a fost prezenta lui Rodgers cand a venit pe acea prelungire a scenei in mijlocul publicului si a cantat la chitara acustica.
Cat despre piesele noi pe care le-am auzit, suna in regula, chiar una era un hard rock destul de catchy, dar parca nu au acel ceva care sa le faca deosebite. Din acest motiv am si avut senzatia ca show-ul a fost cumva „diluat” de momentele focalizate pe noul album.
Mi-a placut insa foarte mult apropierea lui Brian May de public, venind destul de des in mijlocul nostru si cantand impreuna cu Roger Taylor la voce in momentul mai folk de care am amintit.
Asadar un show interesant de peste 2 ore din partea unei trupe legendare pe care eram foarte curios sa o vad in aceasta formula. Ramane sa vedem ce ne-a mai pregatit Queen pentru viitor si sa speram ca vor concerta si in Romania.