ROADKILLSODA: lansare 'Oven Sun'

Sambata, in Panic! Club am asistat, pentru intaia oara, la concertul unei trupe romanesti de stoner rock. Este vorba despre RoadkillSoda, care tocmai a lansat noul album Oven Sun. In deschidere au cantat Tragic si Flesh Rodeo, trupe pe care, din pacate, nu am reusit sa le vad.

RoadkillSoda exista de mai bine de 2 ani si au deja la activ un EP, A Fucked Up Trip Gone Bad, scos pe caseta, ca un adevarat manifest Lo-Fi. De asemenea, cei patru membri ai trupei activeaza sau au activat, in paralel, in numeroase alte formatii, foarte diferite ca stil – vocalistul Sebastian Stancu in Spiritual Ravishment, chitaristul Mihnea Ferezan in Luna Amara (de aproape 3 ani) si Tep Zepi/M-51/The Fuzzenties, basistul Victor “Vava” Ferezan in Tep Zepi si The Fuzzenties, iar bateristul Alex “Para” Ghita in Mediocracy/Traum/Environments. Poate ca, din aceasta diversitate de backgroud-uri si influente, vine si imaginea eclectica pe care o ai in fata ochilor, odata ce trupa urca pe scena: de la stanga la dreapta, vezi un ayatollah tatuat, un fel de Phil Anselmo, un look trendy bulletformyvalentinesc si un zambet inocent din spatele unui tricou black metal!

Muzica lor este, insa, cat se poate de inchegata, iar prestatia live este naturala si sigura, dovada a experientei pe care o au toti membrii trupei. Si, ceea ce este cel mai important pentru un spectator, RoadkillSoda canta cu chef si stiu cum sa interactioneze cu publicul!

Din punct de vedere muzical, trupa evita sa cada in vreun cliseu plicticos (precum alte trupe de stoner care recicleaza, la infinit, aceleasi riff-uri de la Zeppelin/Sabbath si aceleasi acorduri de Hammond de la Purple) deoarece merg, in principal, pe directia Kyuss/Queens of the Stone Age, adica familia cea mai originala din stoner rock. Chiar mai interesanta mi se pare vocea, cu suflet de grunge, ce ma duce cu gandul la Mark Lanegan si, uneori, la Layne Staley. Dar, cum Mark Lanegan a colaborat cu Queens of the Stone Age pe 2 albume, aceasta alaturare de influente este, in definitiv, cat se poate de naturala. Din timpul concertului, am retinut bucatile Born Again, Nobody Home si Drove Away, toate posibile hit-uri intr-un univers paralel, in care muzica rock inca mai este promovata; ascultand, insa, dupa concert, albumul, am recunoscut usor si celelate piese cantate sambata.

Stoner-rockul nu este un gen foarte abordat in Romania pentru ca iti trebuie, in egala masura, curaj si cultura muzicala: ai de-a face cu o industrie muzicala ce nu cunoaste conceptul de „nisa” si cu un public, in mare parte neinitiat, care ingramadeste toate trupele de stoner sub etichetele “retro” si “70’s”. Din aceste motive, precum si datorita calitatii pieselor si prestatiei live, efortul celor de la RoadkillSoda merita admirat si urmarit!