Rock the City 2012 - ziua 3

TRUPE: Evanescence, Guns N'Roses, The Cult, Ugly Kid Joe, Within Temptation

Ultima zi a Rock the City 2012 a debutat cu show-ul americanilor de la Ugly Kid Joe. Mare pacat ca o asemenea trupa a cantat numai jumatate de ora, in miezul zilei, cand caldura greu de suportat i-a facut pe foarte multi dintre posesorii de abonament sa-si faca aparitia mult mai tarziu. Au pierdut, asadar, un show energic, care ne-a surprins in mod foarte placut. Whitfield Crane, in mare forma, a coborat pe neasteptate in public si, fara sa se opreasca din cantat, a alergat de-a lungul gardului care despartea cele doua zone, pentru a da mana cu cei de la Normal Circle, punand ceva probleme oamenilor de la paza. A scos apoi din buzunar un biletel cu ajutorul caruia a multumit publicului in limba romana si a strigat „Faceti zgomot!”. Pe langa celebrele Cats in the Cradle si Everything About You, cantate impreuna cu publicul, au mai cantat si Neighbor, Panhandlin' Prince, Milkman's Son si Goddamn Devil.

Within Temptation si-au inceput spectacolul cu Mother Maiden (scurt-metraj), intro ce a sunat ca desprins dintr-o poveste. Au fost bine primiti de publicul deja mai numeros, iar Sharon den Adel a avut mereu zambetul pe buze si a vorbit mult cu cei din fata scenei. Cu toate astea, sunetul n-a fost cel mai bun, chitarele fiind acoperite in mare parte de toba si bas. Solista, pe langa tinuta si machiajul care n-o prea avantajau, ne-a cam dezamagit cand a ridicat pe scena un alt steag decat cel al Romaniei, demonstrandu-ne ca nu prea si-a facut temele, dar cu aceeasi candoare pe care a aratat-o si pana atunci, a aplanat situatia ridicand si drapelul potrivit, dand de inteles ca muzica si felul in care ea ne atinge conteaza mult mai putin decat criteriile demografice. Au cantat impreuna cu publicul piese cunoscute ca Ice Queen, Stand My Ground si Mother Earth, iar printre celelalte piese enumeram: Shot in the Dark, Fire and Ice, Iron, Sinead.

Au urmat The Cult - baieti seriosi, cu amplificatoarele la ei. Experienta si-a spus cuvantul. Au bagat chitarele in priza si s-a auzit numai rock. Lumea a inceput sa sara, ca si cum cablurile lor erau cuplate la venele publicului. Foarte frumos, oamenii cu chef de cantat, totul suna uber-pregatit si mega repetat. In mod cert, multi dintre cei prezenti acolo venisera special pentru a vedea legendara trupa britanica si cu siguranta n-au fost dezamagiti. Cateva dintre piesele cantate: Lil’ Devil, Honey from a Knife, Rain, Lucifer, Phoenix, The Wolf, Love Removal Machine. Ar mai fi de mentionat ca cei de la Ugly Kid Joe au urmarit show-ul The Cult dintr-o parte a scenei, parand incantati. Dupa concert, solistul Ian Astbury a mers la cortul de presa unde a petrecut putin timp cu cei dornici sa-i puna intrebari sau doar sa-l salute.

Primele doua piese cantate de Evanescence au sunat bine instrumental, insa vocea solisei Amy Lee s-a auzit slab. Dar odata cu reglarea acestei probleme, nimic n-a stat in calea lor catre inima celor din fata scenei. Am avut impresia ca de-abia la concertul lor publicul a fost cu adevarat numeros, din pacate multi dintre cei prezenti acolo nu stiau prea multe despre The Cult, fiind parte dintr-o generatie foarte tanara si destul de superficiala din punct de vedere al gusturilor muzicale. Dar in afara de asta, Evanescence s-au ridicat la nivelul asteptarilor, concertul a fost frumos, publicul a cantat impreuna cu ei majoritatea melodiilor, dintre care amintim: Going Under, Lithium, Lost in Paradise, Whisper, Call Me When You’re Sober, Imaginary si, bineinteles, My Immortal si Bring Me to Life.

Legat de show-ul Guns N' Roses, tinem sa precizam de la bun inceput doua lucruri: in primul rand, contrar asteptarilor publicului, intarzierea a fost de numai 25-30 minute; in al doilea rand, forma extraordinara in care se afla cei din trupa a dus la un concert de peste trei ore. Baietii par acum un produs de marketing dus la extrem, dar super-profesionist. Totul suna de nota 10, instrumentistii sunt desavarsiti, interactiunea cu publicul - excelenta, totul e la superlativ. Nu i-am vazut in 2010, insa toti cei din jurul nostru au spus acelasi lucru: de data asta a fost mult mai bine. Axl Rose, care a schimbat vreo trei tinute de-a lungul concertului, sta inca foarte bine atat la capitolul voce, cat si la miscare scenica. Cat despre ceilalti membri ai trupei, putem spune ca nu-s putini cei carora li se pare ca noii chitaristi nu sunt mai prejos decat Slash, ca nivel tehnic. Nu au lipsit efectele pirotehnice si proiectiile. Au cantat, printre multe altele: Chinese Democracy, Welcome to the Jungle, Mr. Brownstone, Estranged, You Could Be Mine, Sweet Child O’ Mine, November Rain, Don’t Cry, Civil War, Knockin’ on Heaven’s Door, Night Train, Madagascar, Patience, incheind, asa cum speram, cu Paradise City.

Autor: Sonia Sandu
Foto: Ciprian Vladut