concerte

SAPTE DINTR-O LOVITURA

SAPTE DINTR-O LOVITURA
TRUPE: Coma, Crize, Deftones, Godmode, Implant Pentru Refuz, Point Blank, Subscribe

Tzugu: Remarcabil efortul organizatorilor, care au reusit sa adune sapte trupe din aceeasi arie a rock-ului pentru o manifestare mai lunga decat un concert obisnuit, apropiata ca dimensiuni de o zi de fest.
Pentru amatorii de hardcore/metalcore a fost in mod sigur un deliciu, pentru ceilalti – macar o experienta inedita.
Caldura mare, bere (din fericire) la discretie, peste 2000 de oameni (au tot venit grupuri, am pierdut socoteala, scuze daca subestimez numarul lor). Iata premisele unei dupa-amieze de duminica in care am renuntat la Zeul Fotbal pentru Zeul Rock.
Am facut bine, oare?

 

SA INTRE PRIMII TREI

 

Godmode din Cluj au inceput in forta. S-au achitat foarte bine de sarcina de a mobiliza cele cateva sute de oameni refugiate in partea stanga a arenei, la umbra.
Voce bunicica, riff-uri ok, un hardcore nu foarte original, dar sanatos cantat. Cred ca trebuie sa-si mai imbunatateasca prestatia scenica, pentru ca au avut momente foarte low energy. Mai ales vocalul, a carui miscare preferata a fost plimbarea placida dintr-o parte in alta a scenei.

 


Godmode

 

Baranga: Au fost doua motive importante pentru care mi-am dorit sa vad Deftones la Bucuresti: vocea lui Chino live si Digital Bath, despre care un amic spunea ca este o piesa perfecta. Desi nu am inteles rostul aducerii a doua trupe straine in deschidere, in primul rand din punct de vedere economic, ele neaducand un public al lor si desi poate unora 6 trupe de deschidere li s-a parut prea mult, fiind interesati doar de headlineri, acest minifestival a ramas o seara magica pentru multi.

Godmode a deschis excelent seara, atragand un public prietenos. Singurul lucru nepotrivit mi s-a parut a fi folosirea excesiva a unor efecte de voce, insa tocmai folosirea unui delay exagerat si in momente nefericite m-a dezamagit oarecum la Deftones. M-a uimit foarte tare faptul ca era primul concert la care volumul trupelor de deschidere era apropiat de cel al headliner-ului.

Tzugu: Implant Pentru Refuz sunt deja niste consacrati ai genului. Cei doi solisti vocali isi fac treaba foarte bine, intreaga trupa degaja energie si probabil ca merita sa se bata la titlul de cea mai buna trupa de gen din Romania.
Am doar doua observatii. Prima e legata de lirica, cam indecisa pentru un gen in care textul conteaza atat de mult. Securitatea, coruptia, natura romanului cam intra unele peste altele pe parcursul aceluiasi cantec. Cred ca politica “o tema, o piesa” ar da mai multa forta mesajului lor.

 


IPR


A doua observatie e ca IPR trebuie si poate sa faca, dupa parerea mea, un salt calitativ care sa-i propulseze macar in plan regional. Cred ca ei pot trece de la stadiul de Biohazard ai Romaniei la nivelul unora ca Subscribe, invitati la mai multe festivaluri din regiune. Poate asta presupune o inovatie in muzica, sau mai multe piese in engleza, sau chiar ceva in look. Nu am solutia exacta, dar cred ca e pacat ca IPR sa ramana la stadiul clasic al trupelor romanesti – populare in tara, irelevante in afara.

Baranga: A urmat Implant Pentru Refuz, care ar fi trebuit sa cante ultima trupa romaneasca, avand in vedere numarul de albume, experienta si anii multi scursi de la formare, insa poate a existat un motiv obiectiv pentru aceasta. Pe mine personal m-a atins cel mai mult recitalul lor, poate pentru faptul ca si eu cred  in "rezistenta". Recomand tuturor urmarirea lor in concerte de club si download-ul celui mai recent videoclip al lor - www.implantpentrurefuz.com.

 


Crize

 

Tzugu: Crize a fost surpriza foarte placuta a serii. In primul rand, fac toata treaba cu un singur vocal, care duce bine si partea de scream si cea de clean – remarcabil. In al doilea rand au sunat foarte “in vana” si au alternat foarte bine pasajele melodioase cu cele agresive. Prestatie foarte buna de la intreaga trupa, daca o tin tot asa n-o sa le mearga rau.

Baranga: Nu mai vazusem Crize de vreo 3 ani si pot spune ca au avut o evolutie excelenta. Vocal foarte bun, tobosar remarcabil si mai ales foarte foarte tanar, intr-adevar a fost un new beggining in ultima vreme pentru ei.

 

DOI GRADINARI SI O FLORICICA

 

Tzugu: Subscribe mi-au placut chiar mai mult decat data trecuta, in deschidere la Clawfinger. Atunci, dintr-o eroare, textul despre ei n-a aparut, asa ca profit de moment ca sa ne indreptam greseala.

 


Subscribe


Cu un look rasta si cu influente Rage Against The Machine (plus ceva ska-punk), ungurii s-au descurcat foarte bine. Au sunat (vechea noastra boala) mai bine decat toata lumea de pana atunci si au facut un show destul de bun. Din nou doi solisti vocali (a devenit deja stereotipul genului) care s-au completat bine. Singura mea problema e ca melodiile suna cam liniar, mai ales in conditiile in care recitalul e destul de lung. Cred ca ar putea sa-i mai exploateze filonul ska pentru diversitate; dar nu-s de-ai nostri, nu ne preocupam :)

 


Subscribe

 

Baranga: Subscribe a fost singura trupa cu scoala americana de stage presence, iar muzical probabil cei mai complecsi din acea seara. Cred ca trupelor romanesti le lipseste exact experienta unor turnee europene si a unor producatori muzicali si de imagine din adevarata industrie.

Tzugu: Coma sunt deja clasici. Au fost, fara doar si poate, pionieri ai genului la noi, iar experienta se vede. Multi decibeli, Hefe din nou “coordonator de joc” de la butoane, partea de scream foarte buna. In continuare raman la parerea ca partea de clean nu performeaza la acealasi nivel. E o parere personala, dar inca n-am vazut nimic care sa-mi demonstreze contrariul.

 


Coma

 

Baranga: Coma, singura trupa romaneasca din acea seara cu videoclipuri in heavy rotation pe posturile romanesti de muzica, au avut un recital foarte energic si foarte responsabil intr-un fel. Sunt convins ca a fost cel mai emotionant moment din cariera de pana acum, Deftones fiind trupa care i-a influentat cel mai mult muzical. Cum spunea si Catalin, Carpenter a fost prezent in spatele scenei in timpul recitalului lor.

Tzugu: Point Blank nu mi-au spus nimic, in afara de un nume inspirat si un vocal destul de bun. Oricum, lumea se cam pregatea deja pentru Deftones, recitalul macedonenilor fiind cumva sub presiunea publicului.

 


Point Blank

 

Baranga: Point Blank a reprezentat pentru mine exact numele lor. Au cantat foarte bine, insa parca un pic fara substanta trupelor de dinainte.

La capitolul sunet au fost cele mai multe lucruri de reprosat, dintre trupele de deschidere IPR sunand cel mai bine (singura trupa cu sunetist propriu).

 

VALOAREA N-ASTEAPTA NUMARUL KILOGRAMELOR

 

Tzugu: Pentru aceasta parte a cronicii am discutat cu prietenul nostru Cosmin, un cunoscator mai bun decat mine intr-ale Deftones. Ce am vazut din prima cu ochiul liber e ca Chino Moreno (vocal/chitara, dar si sufletul trupei) s-a ingrasat vizibil in ultimul timp. Dar, deh, cui nu i se intampla...
In ciuda acestui fapt, Chino a facut spectacol, el fiind si principalul obiect al atentiei in acest concert. Ceilalti membri l-au sustinut, fiind cumva “elemente de background” – cum s-a exprimat Cosmin.

 


Deftones

 

Deftones au inceput in forta: de pe albumul de debut, Adrenaline, au fost clasicul Bored si Nosebleed. Publicul a reactionat pe masura, iar mosh pit-ul si-a facut aparitia aproape instantaneu.
Trupa a cantat in principal de pe White Pony, LP-ul din 2000. De acolo au fost Knife Party, Change, Feiticeira si Passenger. De pe ultimul album, auto-intitulat, am remarcat Minerva, o piesa mai lenta si mai low-energy, directie in care pare ca se indreapta trupa. Recitalul s-a incheiat cu 7 Words, tot o piesa de pe albumul de debut.

Despre atmosfera, numai de bine: in fata si la mijloc, un iures continuu, imposibil de facut poze sau filmulete cu telefonul mobil (daca nu cumva ai fi vrut unghiuri gen NYPD Blue). Ceea ce e bine, pentru ca la concert am venit sa ne distram :).

Desi am ramas placut impresionat de cum s-am miscat membrii trupei, Cosmin m-a temperat, spunandu-mi ca au avut si zile mai bune si chiar o parte din ei au fost putin “impaiati”.
Un alt minus a fost vocea, care s-a pierdut uneori in instrumentatie – oricum, nu foarte mult.

In concluzie: o zi foarte buna, in care derby-ul Deftones-public a batut orice alt meci programat in paralel. Si unde s-a vazut, spre consolarea mea si a multor altor amatori de bere, ca valoarea n-are legatura cu numarul kilogramelor.

 


Deftones

 

Cynyc: Recunosc ca n-am fost niciodata un mare fan Deftones. O spun cat pot de cinstit, mi s-au parut repetitivi. Recunosc insa ca la timpul lor au fost si inovatori. Cat i-am placut, i-am placut in mod expres pentru capacitatea vocala a lui Chino. Pe care l-am vazut si auzit duminica, dar nu m-a dat pe spate asa cum mi-as fi dorit. Poate pentru ca ii era rau, poate pentru ca era obosit, poate pentru ca live e prea greu sa faca ce facea acum 6-7 ani in studio, poate pentru ca a imbatranit si el un pic. A comunicat destul de putin, in unele momente preferand sa se retraga langa tobe, dar cand s-a simtit in stare, s-a urcat pe gard, in public, agitandu-se cat de mult a putut insa cu un pic de retinere. Trupa insa canta pentru el. Toti ochii sunt pe el, toate urechile sunt la el, podiumul e doar al lui. Orice ar fi, mai ales live, oricat s-ar agita Cheng, singurul care mai are miscare scenica si prezenta, Deftones e Chino Moreno. 

 


Deftones

 

Sa nu intelegeti din aceste vorbe ca am asistat la un concert trist, dimpotriva. Deftones si-au facut treaba cel putin profesionist, au distrus difuzoarele, si si-au imprastiat energia tuturor celor care au fost acolo s-o imbratiseze. Iar daca mie mi s-au parut un pic impersonali, toti cei care au cantat si au sarit impreuna cu ei probabil ca nu-s de aceeasi parere cu mine. Daca Deftones or fi fost impersonali, legatura a creat-o publicul imediat. Buna alegere cu My Own Summer a doua piesa.

 


Deftones

 

Bun si finalul, chiar daca un pic grabit de reglementarile legale. Bune si luminile, mult mai simple decat la multe concerte, dar de impact, cu blindere din plin. Acum trebuie sa-mi tai singur craca de sub picioare si, cu riscul de a-mi lua suturi, trebe sa acuz un pic sunetul (precizez pentru carcotasi, sunetul, care tine de instalatia oferita de locatie si de sunetist, nu de organizatori). N-am inteles mare lucru din chitara, cu atat mai putin cand erau 2, crash-uri n-au fost mai deloc, si-as mai avea de obiectat. Mi-a parut rau de aspectul asta. Pentru unul ca mine in cazul de fata, observator mai degraba detasat decat fan, a contat destul de mult. Dar n-am putut sa nu remarc, chiar si in contextul asta, forta teribila a acestei trupe. Forta care s-a regasit nu numai in instrumente, muzica sau miile de watt-i. Ci si in reusita de a aduce, desi poate prea putini, fani sau macar curiosi din diverse contexte sociale, amatori de muzici foarte pestrite, liceeni cu piercing-uri ciudate si oameni in toata firea. Si care toti au aplaudat frenetic la final.

 

Baranga: Finally, Deftones...

Volumul deja era aproape de pragul durerii, organizatorii nerespectand pragul legal european de 100 de decibeli (spre deosebire de Depeche-singurul concert la care am stat langa boxe si nu mi-au tiuit urechile dupa).

Chino, la fel ca si David Gaham nu este un povestitor, un vorbitor, insa a avut tot concertul o stare de bucurie si implinire pe care a reusit sa o faca simtita publicului, iar pentru cei din fata cred ca a fost concertul vietii lor. Totul s-a desfasurat in jurul lui Chino - THE Voice, Abe, Stephen, Chi, Frank neiesind in lumina practic, desi compozitional Deftones nu au un singur creator.

Perioadele intunecate ale ultimilor ani par depasite, starea trupei fiind una excelenta. Playlistul ar fi trebuit sa fericeasca orice fan Deftones, un moment genial fiind la Passenger si cel putin pentru mine, Bored.

Nu am avut parte de Digital Bath, insa am trait o seara magica si mi-a parut rau pentru ca suntem foarte putini, mersul la asemenea concerte fiind si el o forma de rezistenta.

 


Godmode

 


IPR

 


Crize

 


Subscribe

 


Coma

 


Point Blank


Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Coma, Crize, Deftones, Godmode, Implant Pentru Refuz, Point Blank, Subscribe

Data concert:  June 25, 2006  | 5 Comentarii  | 16003 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: SAPTE DINTR-O LOVITURA

  • a fost sooper tare:P................dar p l bn cand veniti????????????????sper s ne mai vedem cat d curand:*

    1. Posted by ioana | 20 Decembrie 2006 10:11
  • they fuck with head

    2. Posted by flore | 04 Ianuarie 2007 11:35
  • oradea ? :D

    3. Posted by Alafi | 04 Ianuarie 2007 22:00
» vezi toate comentariile
COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte