Summer Breeze, partea a 2-a

Anul acesta, mi-am dorit sa ajung la Summer Breeze mai mult decat la orice alt festival din luna august (ca deh, atunci puteam), nu neaparat datorita line-up-ului, probabil nu spectaculos, ci mai degraba datorita faptului ca nu mai fusesem niciodata si era vorba de o editie aniversara (10 ani de Summer Breeze). Si am fost.

Plecati de la Sziget, unde mersesem pentru Tool si am ajuns doar sa ne destrabalam in tiroliana, am ajuns, calare pe autostrada, dupa doar 8 ore de mers, la Dinkelsbuhl, locatia unde se tine evenimentul inca de anul trecut. Daca plecati din Romania, mai puneti (evident, stiti asta) o zi pentru a traversa minunata noastra tara cu minunatele ei drumuri prin sate sau in lucru. Orasel mic si tihnit, Dinkelsbuhl se mandreste cu un camp si un deal numai bune de facut rock pe ele.

Locatie

Am ramas cumva surprinsi de miile de oameni care ajunsesera acolo deja cu o zi inainte, miercuri (deh, de vreun an incoace, fest-urile si-au cam mutat ziua de incepere de vineri catre joi). Plimbandu-ne insa apoi prin camping, pentru a ne gasi un locsor al nostru (la zona VIP nu mai era deja spatiu), ne-am adus aminte de teribila cultura de camping pe care o au nemtii. Pe care ii intereseaza mai putin trupele si mai degraba ‘tabara’ in sine. Ei platesc biletul la festival mai mult  pentru campare, vin acolo cu corturi, umbrare, gratare, aragaze, frigidere, recipiente pline cu tot felul de bauturi, iar trupele pe care le pot vedea sunt mai degraba un bonus. Imaginea campingului pe care o puteti vedea in fotografia oficiala a organizatorilor, pe care mi-am permis sa o ‘fur’, este mai mult decat graitoare. Si pe care am primit-o sub forma de poster, duminica, atunci cand ne-am dus in ordine, sacii de gunoi in locul special amenajat.

Public

Fara doar si poate, Summer Breeze este un festival mult mai nemtesc decat multe altele. In primul rand pentru ca 95% dintre vizitatori sunt germani si apoi pentru ca trupele germane au destula prioritate, fiind in numar mare pe afis, iar membrii lor nesfiindu-se sa vorbeasca doar in germana cu publicul. Dincolo de sentimentul usor amuzant-ciudat, generat de miile de voci care latrau aceeasi limba din toate partile, am realizat cu usurinta si pentru a nu stiu cata oara, ca publicul de acolo e mai prietenos si mai usor abordabil decat media publicului nostru autohton.
In plus, la mai bine de 15.000 de oameni, multi cu alcool la bord, n-am vazut nici un scandal, nici o altercatie, doar voie buna. Si nu pot sa nu remarc din nou sportul favorit al nemtilor, plutitul peste public. Oricine avea chef sa se urce, era ajutat, purtat pe brate zeci de metri, apoi cules de oamenii de paza de dupa baricadele din fata scenei, a caror singura misiune era sa trimita apoi, bland si fara nici o violenta, ‘plutitorii’ inapoi pentru o noua tura.

Plutitor

In rest, merchandise mult si variat, de la toate kitsch-urile pana la produse de super calitate, pe o suprafata pe care la noi ar fi incaput publicul unui festival intreg. Pe de alta parte,  bere relative modesta, la 3 euro paharul, apa minerala ceva mai scumpa ca berea, mancare variata dar deasemenea scumpa, cel putin fata de preturile cu care suntem obinuiti noi. Noi romanii, adicatelea. Si un singur fuck-up major al organizatorilor, in prima zi a festivalului. Din cauza faptului ca spatiul de campare se ocupase serios si noroiul nu mai permitea circulatia lejera prin camping, cu o singura poarta deschisa, la care oamenii de ordine se uitau meticulous dupa recipiente de sticla, pe strada de la intrare se formase o coada de sute de masini pe kilometri buni. Astfel, s-au gasit unii oameni care au ratat multe trupe de joi stand la coada in masina mai bine de o jumatate de zi, pana cand niste baieti intreprinzatori s-au hotarat sa desfaca cu forta un gard si au dat valma in ce mai ramasese liber din camping.

Freaks

Despre concerte am povestit saptamana trecuta, asa incat doar un lucru poate ca mai e de spus. Doua scene paralele au permis (ca si in alte parti)ca timpul de pregatire a fiecarei trupe sa coincide cu show-ul celeilalte, ceea ce a insemnat ca aproape ca nu au existat pauze intre trupe, programul respectandu-se cu o precizie de-a dreptul nemteasca si pastrand o mare parte a publicului in priza pe durata intregii zile.

Cam asta este Summer Breeze 2007, caruia ii spune si cu aceasta ocazie, La Multi Ani! Pentru ca a fost rock.

Campare

Plutitori

"Freaks"

Merchandise

Public