concerte

Sziget - first blood (9-10 august)

Sziget - first blood (9-10 august)
TRUPE: Cradle of Filth, Ministry, Sick Of It All

Despre festival in general cred ca e mai bine sa fac un rezumat la sfarsitul evenimentului. Se mai pot intampla multe pana in ziua a 7-a si cred ca o opinie de ansamblu e mult mai echilibrata.
Pana atunci, o sa va ofer succinte cronici ale evenimentelor care ne intereseaza pe noi, amatorii de metal si de rock in general.

 

Glen Matlock


 
Prima zi a inceput destul de frumos si cu un crescendo treptat. Primul nume mai cunoscut de pe Main Stage a fost Glen Matlock And The Philistines. Matlock, fost basist la Sex Pistols, este de fapt cel care a contribuit la inregistrarea tuturor melodiilor de succes ale trupei. Practic, Sid Vicious cooptat dupa publicarea faimosului Never Mind The Bollocks... Here´s The Sex Pistols, a facut mai multa figuratie la bass, principala sa contributie fiind imaginea de baiat rau. Sau baiat drogat rau.
Glen Matlock canta un punk destul de melodios, ca sa nu-i spun power-pop. Chiar si Pretty Vacant, compozitia sa din perioada Pistols, suna mult mai bland in actuala interpretare. Nici n-am un reper prea clar din zona punk - poate Green Day in perioada lor ultra-ultra-comerciala.
N-are sens s-o mai lungesc: respect lui Glen Matlock pentru tot ce a facut in anii 70. Punct.

 

Therapy?


 
Irlandezii de la Therapy, in schimb, au urcat pulsul publicului. N-am vazut tot recitalul, dar ce-am prins a fost bine si am inteles de la Razvan ca au continuat in aceeasi maniera: riff-uri puternice, sectie ritmica foarte buna si miscare continua pe scena (de altfel, basistul e renumit pentru faptul ca sare non-stop de-a lungul concertului). Bineinteles, reactia publicului a fost maxima la melodiile de pe Troublegum si Infernal Love - albumele care au propulsat practic trupa din underground-ul irlandez in varful topurilor europene.

 

Therapy?


Andy Cairnes si-a facut treaba, a comunicat cu pubicul, iar fanii irlandezi prezenti l-au aclamat zgomotos. Mult mai bine - ma rog, in limitele punk-alternativului si ale publicului eterogen care vine de obicei la scena principala.

 

Cradle Of Filth


 
Seara insa, la cortul Hammerworld, am avut parte de punctul culminanat: recitalul celor de la Cradle Of Filth. Ii vazusem, cu vreo 2 ani in urma, tot la Budapesta. Atunci eu fusesem destul de multumit de rezultat, insa Dragos si Sake mi-au taiat-o scurt: "Ok, binisor. Dar i-ai vazut pe Children of Bodom anul trecut aici? Nici nu se compara!".
Acum tot n-o sa va pot sune daca se compara cu cei de la COB, dar e cert ca spectacolul a fost mult peste ce vazusem acum 2 ani. Peste 2000 de oameni au umplut cortul in care se afla scena de metal. Bine, cort e impropriu spus, pentru ca de fapt e o incinta excelent construita, prevazuta cu un sistem de ventilatie complex. In plus, are o acustica mult mai buna decat fosta scena Metalhammer - care merita intr-adevar numele/renumele de "cort".

 

Cradle Of Filth


Revenind, cei 2000 de oameni au emis un racnet instantaneu cand Dani si compania au aparut pe scena. Lucru care m-a luat prin surprindere nu numai prin spontaneitatea gestului, ci si pentru ca multimea era plina de fete frumoase care pana acum 2 minute se tinusera de mana si tacusera malc, arborand un zambet misterios.
In delirul creat, COF au inceput cu un scurt pasaj de clape, dupa care s-au dezlantuit. Nu cunosc atat de bine discografia incat sa va pot preciza piesa cu piesa, dar cateva puncte de frenetism maxim in public au fost: Nymphetamine (cantata, bineinteles, impreuna cu Sarah Jezbel), Amor E Morte si Bathory Aria.
Tot spectacolul a fost impresionant, in lumini rosii si verzi extrem de agresive, intrerupte pentru scurt timp de spoturi de lumina clasica.

 

Cradle Of Filth


Spre deosebire de experienta mea din 2004, Dani n-a avut nici un fel de probleme cu vocea (de altfel, intre timp a suferit o operatie pentru indepartarea unor noduli de pe coardele vocale). Ba chiar spre sfarsitul concertului am avut senzatia ca acopera toata trupa - chiar si pe tobarul Adrian, care dadea tot ce putea, cum de altfel a facut pe parcursul intregului concert.
Charles si Paul au rupt chitarile - in special ultimul, care a stat o buna partea din concert la limita scenei, agitand publicul. "Make some fuckin' noise, Budapest!" a fost leit-motivul serii, iar Budapesta (si musafirii ei) n-au asteptat o a doua invitatie.
Daca show-ul a avut un minus, a fost faptul ca COF n-au iesit la bis, desi publicul i-a chemat insistent. Pacat, dar am ramas totusi cu un concert pe cinste.

 

Ministry


 
Ziua de joi a inceput cu desertul - cel putin pentru echipa Metalfan. La 18.00 pe scena principala au urcat ce de la Ministry. Dincolo de pasiunea noastra pentru aceasta trupa, mai era si curiozitatea de a-i vedea cum se descurca in aer liber (vazusem doar prestatii in spatii inchise) - si la o ora destul de incomoda.
Al Jourgensen si compania nu ne-au facut de ras. Adunasera deja vreo 4000 de oameni inainte sa urce pe scena. Publicul fremata inca de cand vazuse asezarea instrumentelor - cu celebrele decoratiuni din oase de bizon si alte animale inrudite. Ecranele din lateralele scenei s-au umplut de culori violente, George W. Bush a inceput sa vorbeasca, iar Ministry l-au acoperit cu un riff asurzitor de pe Rio Grande Blood. In stanga scenei nu se auzea prea bine, asa ca a trebuit sa ne mutam mai in centru si ceva mai departe de scena. Spectatorii erau in delir, dar trebuie sa spun ca primele 3-4 piese s-au auzit destul de rau.

 

Ministry


Din fericire, dupa 3-4 piese a urmat o scurta pauza in care Al ne-a gratulat cu "Hello, nuckleheads! You want some more?". Iar recitalul a continuat in conditii mult mai bune, cu Worthless de pe Houses of Mole.

 

Ministry

 


Spectatorii au continuat sa se adune, numarul lor aproape se dublase. Parca sesizand momentul, Al a intervenit si ne-a auntat ca o sa cante "a couple of old ones". Adica N.W.O, Just One Fix Si Piss. Aici s-a rupt cu adevarat filmul - am vazut chiar si niste italieni care tot vorbisera de Jovanotti sarind ca apucatii. Puterea de seductie pe care o demonstreaza piesele Ministry din anii '90 te face sa regreti si mai mult plecarea lui Paul Barker - mana dreapta - daca nu cumva partenerul egal - al lui Jourgensen pana la albumul Animositisomina.

 

Ministry


A urmat piesa instrumentala Lepper, in timpul careia membrii trupei au parasit scena unul cate unul, salutand publicul.
Din fericire, spectatorii au insistat suficient incat sa-i readuca pentru un bis cu Psalm 69. Un recital destul de scurt (o ora), dar foarte intens si cu un nivel de energie excelent pentru acea ora si acea scena. De-abia astept sa-i revad pe Ministry, eventual intr-un spatiu cu sunet mai bun.

 


 
La 20.00 eram la scena de metal, pentru a-i vedea pe Sick Of It All. Imi paruse rau ca i-am pierdut la Bucuresti, chiar daca plasarea concertului in noaptea de Paste mi-a mai dat circumstante atenuante. In deschiderea SOIA (scuze pentru abreviere) au fost Death By Stereo, o trupa la care cel mai bun lucru e numele.
DBS abordeaza si ei un hardcore/punk, dar la un gen atat de facil ca idee, modul in care executi conteaza foarte mult. Iar DBS sunt pur si simplu plati ca patinoarul Lia Manoliu inainte de un meci de hochei. Plati-plati-plati si fara nici o noima. Vocalul se agita, schimba registrele, tipa la public. Chitaristul se agita si el, sare tot timpul, incearca si cate o urma de solo. Basistul trage tare. Tobarul la fel. Dar ca ai senzatia ca n-au vorbit niciodata intre ei de cand au infiintat trupa. E fiecare in legea lui si asta are un singur rezultat: mult zgomot pentru nimic.


 


Sick Of It All

 
In schimb SOIA si-au dovedit inca o data clasa. N-au ei cele mai originale riff-uri sau linii meodice, dar la distractie sunt buni. Trei sferturi din cort era plin (as indrazni sa zic vreo 3.500 de oameni, poate mai mult).
Din momentul in care au intrat si pana la ultima melodie, Lou Koller (vocal, membru fondator si "sufletul" trupei) a dirijat publicul, i-a chemat pe cei din spate sa vina in fata, i-a mutat pe cei din stanga in dreapta si a indemnat continuu la pogo, cu o singura regula: "If anyone falls down, we pick him up!".
Trecerile dintre piese au fost la inceput foarte scurte, majoritatea melodiilor fiind de pe ultimele albume - foarte recentul Death To Tyrants si Life On The Ropes (2003).
Desi publicul a raspuns foarte bine, Lou Koller n-a fost multumit: "You bang your head, you shit in your pants, I don't care, just get into it!".

 


Sick Of It All


Ca sa fie si mai convingator, Lou a organizat un wall of death - a impartit publicul din fata scenei in doua, i-a pus sa se departeze unii de altii si apoi sa alerge unii spre altii cu toata viteza, la inceputul piesei. Am mai vazut figura la punker-ii de la Montreal (in deschiderea celor de la Blood Hound Gang la Arenele Romane), dar aici parca a iesit mai bine. Oricum, publicul e foarte creativ cand are de respectat o singura regula: "If anyone falls down...".
 
Aceasta manifestatie spontanta a marcat si trecerea la cantece de pe albume din perioada punk a SOIA: Blood Sweat And No tears (1989) si Just Look Around (1991). N-as putea sa vi le enumar bucata cu bucata - sunt foarte multe, foarte scurte si au cazut unul dupa altul cu o viteza ametitoare.

 


Sick Of It All


Tot ce pot sa va spune este ca We Stand Alone a incheiat un recital foarte bun, iar noi am plecat acasa cu urechile varza si cu ceva coate de punker intre coaste. Dar multumiti si destul de obositi pentru un somn bun.

Autor: Tzugu
Vezi galeriile trupelor: Cradle of Filth, Ministry, Sick Of It All

Data concert:  August 09, 2006  | 0 Comentarii  | 7346 Vizualizari « INAPOI

Comenteaza la: Sziget - first blood (9-10 august)

COMENTARIUL TAU

Alte articole din Concerte