Sziget - second blood - it's getting worse

A treia zi de festival a fost mai "libera" din punct de vedere al iubitorilor de metal. Multe trupe maghiare la Hammerworld, toate prefatand destul de palid highlight-ul serii: Gamma Ray.
L-am vazut pe Kai Hansen cu ceva timp inainte de concert. Se plimba relaxat si raspundea destul de distrat solicitarilor venite de la organizatorii care puneau la punct ultimele amanunte. Cam prea sigur pe el, mi-am zis. Oare o aduna suficienti oameni pentru un show ca lumea? (scuze Klawz, stiu ca e o blasfemie din punctul tau de vedere).

E bine, la ora 21.30 lucrurile nu erau chiar roz (sau chiar negre, ca sa respectam codicele metalistului). In scena-cort erau cateva sute de oameni, care au fost brusc orbiti de o explozie de lumini stroboscopice. Ne-am revenit cu greu si cu multe luminite verzi in fata ochilor, iar show-ul deja incepuse cu It's A Sin de pe Power Plant.

Gamma Ray

A urmat, fara nici o pauza, Man On A Mission de pe Land Of The Free. Deja se adunasera peste 1000 de oameni si toti au cantat OOOO-uri gen Iron Maiden - la un simplu gest al lui Kai Hansen. Mda, asta e treaba cu fanii de power/epic (cum vreti sa-i mai ziceti): sunt foarte devotati si deloc cinici.
Kai ne-a intrebat apoi daca am ascultat albumul Majestic si ne-a introdus acest opus prin piesele Fight si Blood Religion. Ambele cantece au fost urmate de aplauze si un sir frenetic de "Hey, hey, hey!". Gamma Ray au vazut ca oamenii erau desul de incinsi ca sa treaca la un power-play: Heavy Metal Universe. Melodia a avut un lung intermezzo in care basistul Dirk a masurat intensitatea strigatelor de "Hey-ye!" si "Hey-yo!" pe care Kai le cerea salii.

Gamma Ray

Shine On a adus o repriza de calm publicului, dar a fost doar linistea dinaintea furtunii: Kai si-a exercitat dreptul de compozitor al lui I Want Out si va spun ca a sunat mult mai bine decat in interpreatarea celor de la Helloween. Nu e o afirmatie care sa aduca prejudicii concertului de la Bucuresti, e mai degraba o rugaminte de a-i vedea pe Gamma Ray si la noi, pentru ca merita si meritam. Un anunt conforma caruia Gamma Ray vor scoate un Land Of The Free - part II si apoi Rebelion In Dreamland, precedat de niste riff-uri Led Zeppelin pareau sa incheie recitalul lui Kai Hansen si compania.

Gamma Ray

 
Dar, devotati cum ii stim, fanii Gamma Ray nu s-au lasat si si-au adus favoritii la bis: un Valley Of Kings care i-a rupt pe cei din primele randuri, iar pe noi ne-a trimis la culcare cu vise despre magie, nebunie si relatii interplanetare. De admirat constanta si virtuozitatea acetui gen - naiv, dar puternic si foarte inaltator in concert.

Gamma Ray

P.S. Eu am sperat ca anuntul cu Land Of The Free - part II e o ironie la adresa celor de la Helloween, cu ale lor reluate Keeper Of The... Sper din toata inima sa nu ma fi inselat. Kai Hansen n-are, deocamdata, nevoie sa se repete.

 
Ziua a 4-a ne-a adus o crestere binevenita a mandriei nationale, cam terfelita de aspectul frumos Budapestei si de amploarea acestui festival din tara vecina si prietena. Cei de la Taine au cantat pe scena Rockinform, un fel de "pui" al Hammerworld-ului.

N-au avut o misiune usoara, pentru ca inaintea lor fusesera ungurii de la Remorse, destul de populari si destul de in vana la cantarea asta.

Taine

Andy a inceput cu Vanity, o piesa putin cam lunga, zic eu, dar care a fericit mini-comunitatea romaneasca care se adunase la scena. Au fost acolo si baietii de la Deviant si Avatar, lucru demn de orice premiu fair-play si care mai taie din tezele despre mancatoria intre formatii si alte kkturi de felul asta.
A urmat Avoid The Pain, care mie mi-a placut cel mai mult si care a mai atras cateva zeci de privitori ne-romani. Inainte de Inger si demon, Andy a auntat ca trebuie sa scurteze show-ul, avand termen final ora 16.00. Cam asa au si incheiat - cu The Genius Way si cu ochii pe ceas. Frumos, s-a auzit relativ bine, pacat, mare pacat de incurcatura cu timpul.

Taine

 
Contrar legilor lui Murphy, o zi inceputa bine s-a terminat extraordinar. N-are sens sa dau ocol subiectului si nici sa va fac vreo gradatie: Fear Factory ne-au rupt capetele in stil mare. Admit, cu o foarte mica umbra de regret, i-au batut pana si pe Ministry. Inainte de concert cortul era deja plin, iar alte cateva zeci de oameni asteptau afara.

Fear Factory

In deschiderea show-ului, am ascultat un The Number Of The Beast pus la maxim in difuzoarele salii. Apoi Fear Factory au intrat cu Slave Labour, Demanufacture, Scape Goat si Dogday Sunrise - una dupa alta, fara nic un fel de mila. Va spun cu toata sinceritatea, o sa fac rost de playlist si o sa-l atasez, pentru ca emotia a fost atat de puternica, incat e foarte posibil sa fi scapat multe lucruri.

Fear Factory

Stiu doar ca ambii chitaristi au fost masini de riff-uri, chiar mai bine decat cei de la Ministry. Burton era aproape asfixiat din cauza efortului, iar bateristul avea cel putin cinci maini si trei picioare. Concertul asta m-a facut sa-mi reconsider parerea despre Cradle Of Filth si ce-au realizat ei in acelasi spatiu, la un public cel putin la fel de devotat. Acum COF a trecut la categoria "satisfacator", pentru ca Fear Factory i-au intrecut cu mult.

Fear Factory

Replica (multumesc Max si J. Black - nici nu mai stiam cum ii zice pe moment) a incheiat un show dement-dement-dement. A fost probabil punctul culminant al festivalului si nu cred sa existe o trupa care sa-l depaseasca.

Fear Factory