TIDES FROM NEBULA & VALERINNE – Calatorie sinestezica

Nu pot sa ma plang, toamna aceasta este incarcata ca niciodata de evenimente care mai de care mai sofisticate, marcate de psihedelism, avangardism sau misticism, fiindu-ne oferita posibilitatea de a ne bucura de muzica live a unor trupe ca Amenra, Arktau Eos, Dordeduh, Sunset in the 12th House, The Devil’s Blood, Secret Chiefs 3 s.a.
Astfel prinsa in brasajul muzical si in atmosfera generala magica, am continuat seria experientelor extravagante cu spectacolul celor de la Tides from Nebula, unul dintre cele mai bune si noi exporturi poloneze in materie de post-rock/post-metal. Cand? In ultima seara de octombrie, intr-o miercuri cu luna plina. Unde? Nicaieri altundeva decat in micul nostru sanctuar pe nume Fabrica, cu care ne-am obisnuit deja.
Ii mai vazusem pe polonezi si cu doi ani in urma, in deschidere la Riverside, un concert inedit cu un public neasteptat  de mare, pestrit si rafinat, cum, de altfel, mi-a fost dat sa-l revad si la concertul God Is an Astronaut din martie. Asadar, ma asteptam sa am aceeasi surpriza placuta si de aceasta data, sa intalnesc acelasi numar mare de spectatori excentrici; insa, spre profunda-mi dezamagire, evenimentul nu s-a ridicat decat la nivelul calitativ al concertelor precedente de progressive / post-rock, publicul nemaifiind la fel de numeros. Nu vreau sa insist asupra cauzelor ce au stat la baza lipsei de interes pentru acest eveniment, cum nu vreau sa insist asupra aspectelor organizatorice in general (fara a lasa loc de vreo interepretare, organizarea a fost buna, nu exista reprosuri), ci mai mult asupra atmosferei si a intensitatii trairilor din acea seara, asupra starii in care muzica si prestatia live a celor doua trupe instrumentale au reusit sa ne induca.

VALERINNE
In deschidere au cantat cei de la Valerinne, una dintre cele mai promitatoare trupe romanesti post-rock ale momentului, formata din trei baieti cu ceva experienta in undergroundul romanesc. Nu poate decat sa ma incante faptul ca scena muzicala romaneasca incepe sa evolueze cu astfel de trupe si sa exploreze tot mai multe stiluri, lasand in urma soundul rudimentar cu care aproape ne resemnasem.
Asadar, timp de o jumatate de ceas, „doza” de Valerinne s-a tradus printr-o muzica fluida, spontana si libera, redata live la fel de inchegat si de intens ca pe inregistrarile albumului de debut lansat recent, Kunstformen der Natur. Album care, pe langa elementele muzicale, prezinta toate celelalte ingrediente specifice stilului, incluzand concepte si imagini incarcate de simbolistica, cu tematica cosmica sau a naturii halucinante. Tocmai din acest punct de vedere poate parea un material prea putin inovator pentru cei mai indestulati ai acestui gen; insa pentru cei mai indulgenti ori pasiti pe un taram relativ nou, muzica celor de la Valerinne poate fi o descoperire cu adevarat revigoranta.

TIDES FROM NEBULA
„Come closer, this is a fucking rock concert, not the Polish Philarmonic”, cu acest indemn de a ne strange mai aproape de scena si-au facut aparitia cei de la Tides from Nebula. Muzica polonezilor ne-a purtat in continuare in calatoria sinestezica, fiind patrunsi si cuprinsi de un amalgam de senzatii sonore asociate cu senzatii vizuale si coloristice ce ajungeau sa corespunda in planul afectiv comun al fiecaruia. De altfel, tocmai acest „expresionism” muzical a facut ca show-ul acestora sa fie unul aparte; nu existau cuvinte, nu exista materializare, ci doar o serie de sonoritati delicate ce ne conduceau in cautarea unei lumi interioare. Si ce este si mai captivant este ca aceasta calatorie individuala a fost in permanenta insotita de una comuna, creandu-se o conexiune puternica intre artisti si public, cat si in randul spectatorilor, toate mintile prezente rezonand si lasand imaginatia sa curga la unison.
Piesele au fost alese in mod echilibrat de pe ambele albume, Aura (2009) si Earthshine (2011), fiind inclusa si ultima melodie lansata recent, Hollow Lights. Ca o scurta paranteza, la o inspectie rapida a merch-ului, cu bucurie mi-a fost dat sa descopar ca Earthshine este produs de celebrul compozitor Zbigniew Preisner, a carui muzica o iubesc. Cine a vazut filmele lui Kieslowski stie despre ce vorbesc. Dar revenind la setlist, nu au lipsit piese ca The Fall of Leviathan, These Days, Glory Days, When There Were No Connections, It Takes More Than One Kind of Telescope to See the Light, White Gardens sau Sleepmonster si finalizand cu Siberia la bis. Polonezii s-au straduit in acest fel sa faca un show antrenant, avand un comportament pe scena in permanenta dinamic si pasionat, pentru ca la final, unul din chitaristi sa coboare in randul publicului si sa-si continue ritualul alaturi de spectatorii care vibrau si mai frenetic.
Pe scurt, scopul a fost atins. Nu aveam ce sa cer mai mult de la acest concert, emotiile provocate de muzica Tides from Nebula pe care o ascultasem inainte in intimitatea camerei s-au reprodus intocmai si chiar amplificat cu aceasta ocazie. Iar cu speranta ca data viitoare vor fi mai multi „visible guests” la evenimentele „The Invisible Guest”, inchei prin a felicita si incuraja organizatorul pentru straduinta si persistenta de a aduce astfel de trupe. Keep up the good work!