TOP T Buzau 2008

“Festivalul infratirii neamului rockaresc”, TOP T Buzau, a implinit 25 de ani zilele trecute. Din 1983 si pana in 1989 a sfidat cenzurile comuniste ascunzandu-si existenta in muzica de calitate si mesaje transante. Din 1990 s-a privatizat in gusturi si selectii. Din 2000 a intrat ca orice entitate in plin proces globalizant. 2008 l-a gasit intr-un soi de indecizie, o lupta intre traditionalism si modernism. Este mai mult decat evident ca TOP T a evoluat uman, ca a facut si rele dar mai ales bune, continuand sa existe. Top T s-a descurcat si in conditii de suprapopulare cat si in conditii de subpopulare.
Anul acesta am sesizat o lipsa acuta de interes din partea comunitatii rock. Daca in alte timpuri Buzaul era impanzit de plete si piele de prin toata tara, acum au ramas nostalgicii si curiosii. Majoritatea obisnuiti ai locului. Asta in conditiile in care mari trupe si-au unit fortele pentru a sarbatori acesti 25 de ani de existenta. In plus pentru a continua omagierea celui care a fost cel mai iubit rockar al romanilor, TOP T a fost dedicat lui Florian Pittis.

JOI

Joy of joi : nume cunoscute ale scenei de metal autohtone au descins atmosfera primei seri de Top cunoscuta drept seara de “greutati”.

Abigail

Trupei Abigail i-a revenit sarcina sa conduca urechile “ne-ascultatorilor si ne-atentilor” catre sonoritatile rock. S-au cantat piese din intreaga existenta Abigail: vechi si nou.  Carismatica Corina avea sa zica : “ toate piesele Abigail fara mine sunt instrumentale”, referitor la albumele dinaintea aparitiei sale in trupa.
Dupa principiul “toate’s vechi si noua’s toate”, Abigail nu a putut decat sa se lase aplaudata si aclamata de public in ciuda defavorizarii sonore. Dar treaba profesionistilor este sa nu lase sa transpara ideea vreunei probleme pe scena. Razvan nu s-a putut abtine sa remarce pe una din piese : “sunteti draguti si intelegatori, dar nu a iesit bine!”.

Abigail

Foarte antrenante mi s-au parut dueturile Corina si Paul Slayer: declaratiea inflacarata ”trebuia sa te iert!”, jocul scenic cu plecaciunile lui Paul si strangerea mainii Corinei si sugerarea acelei distante in care se arunca doi oameni care se iubesc. Dialogul lipsit de cuvinte intre Corina si Razvan era de fapt o stafeta pe care si-o predau periodic pentru a monopoliza publicul si scena. Glumitele nevinovate ale solistei si remarcile acide ale lui Razvan au amuzat si binedispus audienta. Este singura trupa la care va pot oferi un playlist complet si asta numai pentru ca am ridicat mana scolareste dupa el:

Abigail

Playlist Abigail:
Bitterness/Tears (1997)
In anger I dwell (2007)
Blinded by demons (2007)
Desire (1997)
Together and More (1996)
Forever After (2008)
Kogaionon (1996)
Keeping the Faith (2007)
New Dawn (2007)
Sonet (1997)

Carnal

Carnal a fost a doua trupa pe scena. Niste polonezi mici si rai care se descurca cu instrumentele dar canta un grind core cu iz de death mult prea obositor si repetitiv . Dar deh, nu tot ceea ce imi place mie place si altora. Ca drept dovada ca acestia au incins publicul la maximum castigand destul de multi doritori de pleata si de rupere de camasi in fata scenei. Laudabil faptul ca au castigat publicul chiar de la primele acorduri, asta in conditiile in care nu foarte multi luasera cunostinta de ei.

Carnal

Negura Bunget a fost cel mai asteptat numar al serii. Rasfatatii TOP T-ului (aici s-au deschis prima data catre public) au adunat multi doritori de sonoritati black metal. Desi genul in sine este restrictiv, desi Negura adauga acestei limitari una si mai mare : influentele atmosferice cu fragmente religioso-pagane, sunt foarte apreciati de ascultatori care nu au predilectie pentru black. Un fenomen care tinde sa ma surprinda mai ales ca muzica lor nu este comerciala si prin urmare deloc usor de digerat.

Negura Bunget

Ascetii timisoreni au adus singuratatea, meditatia si chinurile existentiale in simtirea tuturor celor prezenti. Era impotriva firii sa nu te lasi ametit de sunetul de toaca (prezenta pe scena), nai si tulnic. Daca m-ar fi intrebat cineva vreodata cum poti sa aduci spiritualul pe scena si apoi cum il poti vara printre oameni i-as fi zis sa-si bage nasul la loc intre carti. Acum pot gasi raspunsul si acesta este Negura Bunget.

Negura Bunget

Printre piesele cantate enumar: OM, Cunoasterea Tacuta, Hora Soarelui, Tesarul de lumini, Norilor si Al Locului. Bisul cerut cu nesat de cei insetati dupa Hupogrammos, Negru si Sol Faur a fost  la piesa Vazduh. Nefiind un fan al genului ci mai mult un admirator potolit, showul mi s-a parut epuizant. Dar asta si-a dorit publicul: epuizare intru black-metal!

Negura Bunget

Trooper. Tot isi mai bagau ei capul pe dupa draperii sa vada ce se mai petrece cu Negura si cat mai dureaza prestatia acestora. Se asteptau ca publicul sa fie deja domolit la aparitia lor si banuiesc ca s-au gandit cum sa faca sa ridice iarasi oamenii in picioare. Dar fanii Trooper raman fideli pana la capat. Au avut rabdare sa ii lase sa se instaleze si apoi au fraternizat pe piese precum Cum vreau eu, Amintiri, Tari ca Muntii, Strigat si Un singur drum.

Trooper

La piesa  Cantecul Lebedei John s-a trezit fara pedala la tobe. Si baietii s-au rugat sa li se dea una de imprumut. Coiotul a depasit momentul transformand situatia intr-o balada. Tot el a zburdat fericit pe scena reusind sa anime si mai mult publicul tocmai iesit din amorteala. Un show sincer si reusit.

Trooper

La 2 si ceva urma sa urce Cargo. Pozitie ingrata au avut din moment ce majoritatea celor prezenti se pregateau de obstescul sfarsit. Am imbatranit sau nu, ideea e ca nu am mai rezistat sa-i vad si am fugit acasa. Intreaga seara mi s-a parut un maraton din care cei mai puternici scapa nevatamati. Cu exagerarile de rigoare, evident..

Trooper

VINERI- absenta motivata (o chestie de gusturi) dar nemotivata pentru cei care citesc aceste randuri si ar fi fost curiosi sa afle cum a fost.

SAMBATA venisem mai mult pentru ultimele doua trupe. Curiozitatea m-a impins sa vad ce este cu trupa Ura de dupa Usa. Canta punk, cel putin asa isi descriu ei muzica. Nu gust si nici nu am fost impresionata. Am stat la doua piese unde solistul-tobar urla ceva in genul :” Unde e berica meeaaa?!” Am iesit la terasa cu o pofta vadita de bere (practica cumva mesjae subliminale?!) si am revenit la Adi Manolovici care era foarte traditional intr-o ie romaneasca, dar contrastant interpretand ritmuri de Satriani si Hendrix. Multe din piese au fost si la Preoteasa asa ca playlistul nu a fost o surpriza. Dar baietii s-au descurcat bine si au incercat sa invioreze asistenta cu randuri lipsa.

Adi Manolovici

Isteria s-a iscat la trupa Wisdom pe care multi dintre cei veniti o stiau (mai ales bucurestenii). Lumea s-a simtit bine si chiar i-a tratat ca pe niste staruri internationale. Isi adusesera din Ungaria un amic care tot concertul s-a incordat si s-a strecurat sa le faca poze.

Wisdom

Mi s-au parut mult prea Judas Priestieni si la fel ca si Carnal, deja de la piesa numarul trei intra totul intr-o uniformitate exasperanta. In plus, sunetul nu a fost tocmai reusit ceea ce facea usor in-inteligibil ce se petrecea cu instrumentele. Vocalul a prestat foarte bine (o voce care cu mici exceptii a fost lipsita de falsuri) si a iscat ropote de aplauze. Dar in nici un caz nu au reusit ceea ce spun ei ca isi propun : sa ne impartaseasca intelepciune..

Wisdom

Deja dupa aceste demonstratii nu foarte virtuoase intrasem intr-un soi de apatie. Ma deplasam spre scena fara foarte mare interes desi auzisem ca Survolaj sunt o trupa valoroasa. Stiam de ei dar nu ii puteam identifica prin piese.

Survolaj

Au revenit la TOP T dupa 18 ani, proaspeti si calzi ca painea Boromir( din Buzau, se stie!). A fost o prestatie de mare clasa care m-a bucurat si m-a facut sa-i admir din tot sufletul. Canta blues-heavy si au darul de a transforma orice sunet intr-o improvizatie. Fiecare piesa mi s-a parut nascuta pentru acel moment, iesita sa vada lumea tocmai in acea seara. Dar mult mai bine decat mine i-a descris Florian Pittis.

Survolaj

Trebuie sa reproduc pentru ca fiecare cuvant prezent in descrierea sa a redat fidel intreaga prezenta de spirit al formatiei Survolaj. “Am vazut patru tineri pe scena carora putin le pasa daca sunt oameni in sala sau nu, daca-i asculta cineva sau nu. Ei nu mai cantau. Ei erau muzica. Tot corpul lor canta, tot corpul lor era intr-o stare de creatie, toata fiinta lor, si sufletul, si mintea, si fiecare celula din trup.” Intr-adevar nu era timp, nu erau limite si nu existau obstacole.

Survolaj

A fost cea mai buna demostratie de muzica pura izvorata din oameni incredibil de talentati. Pacat ca showul a fost prea scurt si a cuprins doar patru piese. Exact dupa reteta “ esentele tari din sticlutele mici”. Daniel Petre avea sa spuna in incheiere : “ Nu plecati inca. Urmeaza trupa pe care o ascultam in liceu!”

Celelalte Cuvinte

Intr-adevar, urma cea mai importanta trupa de dupa Phoenix, Celelalte Cuvinte. De mult, mult prea mult timp asteptam sa-i vad si asta m-a determinat sa rezist stoic pana la venerabila ora de 3 si un sfert. Montarea intregului echipament si mai ales a impresionantului set de tobe (a se vedea pozele) a luat mult timp. Dar oamenii veneau palcuri si se asezau domol in fata scenei, uneori intinzandu-se ca pentru o odihna pe iarba verde.

Celelalte Cuvinte

Multi dintre ei tineri. Showul s-a derulat frumos si fara cusur (cel putin pentru noi cei din afara scenei). Poezia plutea in aer la fel si valurile de melancolie bolnavicioasa. Muzica Celelalte Cuvinte este atat de personala incat orice incercare de stabilire a unui gen in care sa se incadreze i-ar distruge sacralitatea. Am prins piese de pe Armaghedon dar, desi cu inima deschisa mi-as fi rupt din ziua ce tocmai urma sa se iveasca, a trebuit sa plec la jumatatea concertului.

Celelalte Cuvinte

Un TOP T de sarbatoare dar fata de alte vremuri cam sarac in public. In mare parte foarte bine organizat (deh, oamenii au experienta) doar ca mi s-a parut imoral ca lasau oamenii sa inghete pe terasa, lasandu-i sa se bucure de bar si toaleta doar daca plateau biletul. Tolea ne spunea ca pana la urmatorul nu mai este decat un an, semn ca traditia se pastreaza. Dar am simtit si o unda de regret in glasul sau. Lumea se schimba...