Trooper: Campina a fost “doar a lor”

Daca esti rocker si locuiesti in Campina, nu ai foarte multe alternative cand vine vorba de cluburi. Singura reduta veritabila pare sa fie, de ani buni, Club Live, unde aproape in fiecare vineri sunt concerte de gen, pe acolo oprindu-se trupe precum: Iris, Sarmalele Reci, Luna Amara, Blazzaj, Nightloosers, Seven si multe altele. Preturile sunt ok, ventilatia cam lasa de dorit (daca esti nefumator, trebuie sa stai undeva in stanga scenei, unde fumul oricum ajunge, iar vizibilitatea e redusa), instalatia de sunet foarte in regula si spatiul destul de bine delimitat, astfel ca sunetul nu se sparge in sapte directii.

Data de 13 nu a purtat ghinion nimanui in Club Live. Tinereii de la Voodoo, care au deschis seara la 21.00 fix (spre marea surprindere a celor care am venit din Bucuresti, unde cantarile incep cu cel putin 30 de minute peste ora anuntata) au prestat foarte bine pentru felia lor, adica un alternativ cu ceva heavy. Vocea lui Fabian nu straluceste, dar nici nu deranjeaza, iar prezenta lui exotica si felul in care danseaza in timp ce canta amintesc de stravechi ritualuri africane.

Nu mi-au atras atentia compozitiile proprii, cat interpretarea coverului de la Ugly Kid Joe, Everything about you, care li s-a potrivit ca o manusa. Dupa cum stiti (sau nu), la tobe sta un mic maestru, pe nume Cristi Dumitrescu. E talentat, e entuziast si mai celebrul sau tata poate sa fie mandru de el. Publicul, format in buna parte din indivizi cu varstele pana in 20-21 ani, i-a primit foarte bine, chiar neasteptat de bine, s-ar putea spune.

Pe la ora 22.00, au trecut la aparate cei de la Trooper. De data asta, au sustinut un concert 100 % electric (si nu, nu ma refer la album) si electrizant, in aceeasi masura. Daca la Voodoo lumea statea cuminte pe scaune, cu berea in fata, inca inainte sa inceapa cantarea trooperilor, populatia s-a ridicat si s-a asezat pe randuri compacte, gata de “spectacol”. De pe Electric, ca tot am pomenit de el, trooperii au atacat glamouroasa Nu mai conteaza, transanta Dispari din ochii mei, oarecum comerciala Oriunde ma voi duce si emotionanta O viata este prea mult. Hitul Doar a mea si-a gasit si acum loc in playlistul baietilor de unde nu a lipsit nici Amintiri, promisiunea de prietenie a trooperilor fata de fani.

Care trooperi au aratat vitalitatea obisnuita, ba chiar am remarcat ca Popa, care de obicei sta mai linistit in coltul lui, de data asta a fost intr-o continua miscare. Cat despre Coiot, s-a tinut de tot felul de acrobatii, sfarsind prin a se urca pe caloriferul din spatele lui John. Din fericire, a reusit sa isi pastreze echilibrul si sa nu aterizeze peste tobe!

Publicul a stat tot timpul in priza, a cantat, s-a agitat, lucru perfect normal, de altfel, avand in vedere ca trecusera fix trei ani de cand trooperii prestasera ultima data in Campina. Oricum, distractia a fost civilizata, in sensul ca, desi pletele s-au scuturat constant, nu s-a apucat nimeni sa faca pogo, sa rastoarne microfoanele, mesele, vecinii sau cantaretii. Singurele persoane enervante au fost bodyguarzii, care se tot foiau prin fata, impingand usor mai in spate primul rand. De parca s-ar fi apucat careva sa se urce pe scena peste trooperi!

In fine, trecand peste excesul de zel al indivizilor cu pricina, aruncand o privire peste cei din public am vazut ca pentru toata lumea a fost o seara frumoasa. Pentru mine, a fost o seara neasteptat de metalica. De ce? Pai nu v-am povestit despre final! Pe ultima suta, spiritul Trooper al anilor trecuti a iesit la iveala cu scantei, targovistenii atacand audienta cu Tari ca muntii, Strigat, Totul e fals, precum si cu unicul cover al serii, cantat impecabil - A touch of evil (Judas Priest). Evident, isteria din public a atins cote maxime in timpul acestui tur de forta. Nu stiu altii cum au fost, dar eu, auzind piesele de mai sus una dupa alta, am simtit o oarecare nostalgie dupa vremurile mai zbuciumate ale trooperilor. Oricum, in 13 aprilie, Campina a fost doar a lor.

Cristina Mitrea & Tiamat (foto)