Unu Mai Rock cu BLIND GUARDIAN

Este pentru a doua cand Romania este pe lista de turneu a formidabilei trupe germane de heavy/power metal Blind Guardian. Prima data s-a intamplat in 2007 tot la Arenele Romane (in data de 18 – deci vreo 4 ani fara 3 saptamani, pfffoaaaiii cum zboara timpul) cand nemtii i-au avut in deschidere pe cei de la Trooper. Din parerile pe care le-am mai cules de la prieteni si din alte articole recenziste la adresa concertului intelesesem ca nu totul a mers ca pe roate, ploaia periclitand succesul unui mare eveniment metalic din 2007.
Dar iata-ne in 2011, locatia aleasa este reprezentata de batranele Arene Romane, iar data a fost stabilita pe 1 mai, o decizie pe de-o parte neinspirata deoarece mare parte din publicul rockeresc se afla tolanit pe nisipul din Vama Veche, sorbind disperat din peturile sarace de bere.
Spun neinspirata deoarece impactul recitalului german a fost zdrobitor si cred cu tarie ca ar fi meritat un public mai numeros. Insa, peste aceste probleme se poate trece foarte usor asa ca cei ramasi in capitala au avut parte de un show senztional si ramane sa ne concentram asupra lui in randurile ce urmeaza.
Anticipand o prognoza meteorologica nefavorabila, organizatorul si anume Promusic Prod. a decis sa amenajeze un cort in care toate ostilitatile sa se desfasoare asa cum trebuie fara interventiile neprietenoase ale ploii care statea sa cada peste oras. Aceasta idee a fost intampinata cu bucurie de unii (subscriu si eu) deoarece totul se cufunda intr-o atmosfera ceva mai exclusivista lucru nu neaparat rau pentru un concert de metal, dar altii au strambat din nas pe motiv ca o trupa de talia celor de la Blind Guardian se manifesta excelent in sistem open air. Ambele parti au dreptate, insa decizia organizatorilor s-a dovedit pana la urma de bun augur.

Trupele care au avut datoria sa deschida seara au fost White Walls si Bolthard. Deoarece problemele legate de sonorizare si-au facut mult prea repede aparitia, constantenii de la White Walls au avut ocazia sa ne gadile urechile cu numai 2 piese extrase de pe albumul lor de debut “Mad Man Circus”. A fost vorba de “Friends for a While” si “Curtains” (lunga de peste 13 minute) adica prima si ultima piesa de pe material. Baietii isi descriu muzica drept progressive/groove metal si acest mix exista din plin, insa nu intotdeauna asa cum se cuvine. Din punctul meu de vedere un album precum “Burn My Eyes” de Machine Head poate fi considerat o capodopera a genului deoarece acolo schimbarile bruste de ritm (unul dintre elementele care face legea in groove) se controlau milimetric, toate calculele pareau dinainte stabilite. Nu acelasi lucru il putem intalni si in muzica celor de la White Walls. Ei amesteca momente rapide apropiate de heavy/thrash metal cu groove balansat in care intervin nefericit momente de melodie specifice nu-metalului. Suna interesant la prima vedere, dar de data asta nu a iesit. Cu toate aceste neajunsuri, baietii s-au descurcat foarte bine, au fost apreciati de public, iar vocea lui Eugen Brudaru este promitatoare.

Trecem la Bolthard o trupa deja cunoscuta de catre metalistii autohtoni, cu o prezenta indelungata pe scena, iar in seara de 1 mai veniti la pachet cu o pofta nestavilita de cantat. Au interpretat piese de pe EP-ul “Password: invalid_” lansat anul trecut incepand cu “UYD (Under Your Disguise)”, “Human Race”, “The Sphere”, dar si alte compozitii precum “Take up” sau “In the Corner”. Am identificat momente de thrash metal adevarat, din pacate risipite cat ai clipi, si mici interventii ale bassului ce aduceau aminte de Overkill pe albumul “W.F.O.” lansat in 1994. Publicul era dezmortit, pletele se ambalau, deci 40 de minute de metal cinstit inainte de headlinerii germani.

Au trecut aproximativ 45 de minute pana la inceperea recitalului Blind Guardian, asa ca m-am gandit sa nu stau locului si sa inspectez un pic incinta, mai exact, cortul pus la dispozitie de organizatori. Incapator, aer respirabil, iar aceasta parere vine din partea unui nefumator, un stand de merch cam sarac si neinsemnat (discurile White Walls si Bolthard si un singur model de tricou Blind Guardian destul de scump – 80 de lei), standuri cu mancare si bauturi de toate felurile la preturi acceptabile (gen un hot dog – 3,5 lei si o bere la pahar – 4 sau 5 lei), niste conditii ok, lucru simtit asa poate si din cauza faptului ca publicul nu a fost numeros. Mi-e frica de asemenea aproximari, dar cred ca totusi s-a ajuns la 500 de oameni. Daca ma insel, corectati-ma voi.

Si momentul mult asteptat a venit mai repede decat ne asteptam atunci cand Hansi&Co. au invadat scena si salutandu-ne aproape impecabil cu “Buna seara, Bucaresti!” Iar show-ul a inceput superb cu “Sacred Worlds” extrasa de pe ultimul album intitulat “At the Edge of Time”. Publicul e in delir la urmatoarea piesa, clasica “Welcome to Dying” si ca un tavalug se coboara peste audienta “Born in a Mourning Hall”, “Nightfall”, “Time Stands Still(at the Iron Hill)”, “Lord of the Rings”, “A Voice in the Dark”, “Lost in the Twillight Hall”, “This Will Never End”, “Valhalla” si “Imaginations from the Other Side”.
Un spectacol total de la un capat la altul si o foarte frumoasa comunicare cu publicul, care a cantat la unison pe “Welcome to Dying” sau “Valhalla” incurajati de Hansi, care in pauze se arata placut impresionat de fanii bucuresteni. Instrumentistii mai mult decat la datorie s-au impus, asta si datorita sonorizarii foarte bune si am constatat solo-urile cantate ceas de la “Imaginations from the Other Side”. Nu au lipsit nici momentele melodice de pe “Lord of the Rings” si bineinteles un bis compus din 4 piese: “Wheel of Time” si una dintre favoritele fanilor de pretutindeni “The Bard’s Song” alcatuita din binecunoscutele “In the Forest” si “The Hobbit” in care din nou publicul a fost la un nivel inalt si cum se putea incheia o seara magica fara “Mirror, Mirror”? Au cantat-o si pe aceasta cu la fel de multa daruire si dupa ce au impartit mici daruri celor din primele randuri, ne-au salutat si s-au retras de pe scena. Iar noi am ramas cu mintile purtate spre Pamantul de Mijloc locul unde dainuieste unul dintre cele mai frumoase basme scrise vreodata si evocat de nenumarate ori de catre Blind Guardian: Lord of the Rings.