VITA DE VIE – A Night at the Opera

Miercuri, 20 martie, Vita de Vie, una din cele mai longevive trupe “tinere” de la noi, a aniversat 15 ani de cantari si de transpunere muzicala a propriilor sentimente pe scena si in afara ei. Aniversarea nu s-a facut oricum, ci cu fast si multa eleganta, intr-un cadru deosebit, reprezentat de Opera Nationala din Bucuresti. Trebuie spus ca acest concert a fost precedat de o “repetitie” desfasurata in urma cu ceva mai bine de o saptamana la Filarmonica din Timisoara, reprezentatie de care trupa a fost foarte incantata si care s-a dovedit a fi pragul de care trupetii aveau nevoie pentru a-si depasi emotiile legate de concertul din Bucuresti.
In avanpremiera, vineri, 16 martie, a avut loc conferinta de presa dedicata evenimentului, in care membrii trupei au binevoit a raspunde diverselor intrebari ale jurnalistilor prezenti. Precizand de la bun inceput ca Vita de Vie a ales dintotdeauna un drum fara compromisuri si ca nu le place “laudatul in oglinda”, Adi Desport & co. au intarit faptul ca si-au propus mereu sa faca muzica la modul egoist, sa cante ceea ce le place in primul rand lor. Astfel, tot timpul au incercat sa se reinventeze si sa-si testeze limitele. De aici si ideea unui concert acustic, mai veche in mintea trupei si prefatata de o seara petrecuta impreuna cu familiile in jurul mesei si unde ritmul a fost dat de o cantare acustica; aceasta idee a luat contur abia in ultima vreme si forma dupa indelungate eforturi. Sufletul acestui demers a fost claparul trupei, Sorin Danescu, cunoscut ca fiind cel mai optimist dintre ei. Intrebati despre talpa goala prezenta pe afis, cei din trupa au afirmat ca piciorul dezgolit se poate prezenta in acelasi mod in care un concert acustic reprezinta dezbracarea de “electrice” si nu amprenta lasata de ei in istoria muzicii romanesti, cum s-ar putea crede. Despre invitati, acestia au fost alesi pentru a fi alaturi de Vita de Vie pentru ca au aceleasi pretentii/principii muzicale.
Un proiect curajos, concertul acustic de la Opera Nationala din Bucuresti a reprezentat probabil adevaratul test de maturitate al trupei, atingand noi limite prin reorchestrarile ce au incununat multe din piesele prezente in setlist. Mergand catre cladirea Operei Nationale, nu puteai sa nu remarci coada (in mod surprinzator) civilizata asternuta la intrare cale de cca 100 m, aproape de ora de debut (anuntata) a concertului. Patrunzand in cladire, aceeasi forfota, dovada clara ca atunci cand concertul a  fost declarat sold out nu s-a facut nici o exagerare. In sala, greu de gasit un loc liber, daca nu chiar imposibil. Bonus, pe culoarele dintre randuri au fost adaugate cateva bancute pentru a veni in sprijinul celor ramasi in picioare.
Intr-o sala plina ochi, cu fani in genere tineri (am remarcat multe cupluri in public), concertul a debutat printr-un moment special, respectiv aprinderea programata a mai multor seturi de lumanari ambientale, in acelasi timp cu patrunderea pe scena a membrilor trupei. Incepand cu “Iamma”, piesele au inceput sa curga: “Imi pasa”, “Cad”, “Liber”, “Visare”, “Totata”, “Abdullah” (sau “Secretara”, cum bine a puctat Adi Despot) si multe altele, din 1997 pana azi. Un moment special l-a constituit interpretarea piesei “Vinolamine”, surprinzatoare in varianta acustica, melodie jucausa a trupei, despre care nu te-ai fi asteptat sa fie prezenta. Primii invitati ai serii au fost Tudor Chirila si Eugen Caminschi, cu care trupa a cantat piesa “Ce conteaza”. O mentiune deosebita o merita piesa “Sunetul mai tare”, care a fost prezentata intr-o maniera total surprinzatoare, pe ritmul din “Fetele de la Capalna”. In pauza dintre melodii Adi Despot mentiona ca au vrut sa cante piese cunoscute de catre public, dar, ei bine, nu toate “slagarele” lor au iesit bine intr-o varianta acustica, aici referindu-se la piesa “Sunetul mai tare”. In timp ce o prezenta, s-a intors catre trupa intreband “Le-o aratam?”, moment in care publicul a inceput sa aplaude zgomotos. Noul membru al trupei, pentru aceasta seara, bineinteles, in persoana lui Mandela Gajol, a pigmentat momentul cantand la dramba, moment in care trupa s-a dezlantuit, totul terminandu-se in aplauze si in remarca “Asta e varianta pe care am zis ca nu v-o aratam!”. La scurt timp a urmat un nou duet extins, intre trupa si Alexandrina (al treilea invitat special al serii), pe acordurile piesei “Varza”, prezentata in varianta bossanova.
Inainte de ultima piesa din programul oficial al concertului, Adi Despot a tinut sa precizeze ca toti membrii trupei s-au simtit foarte bine si ca au avut impresia de a fi cantat vreme de 20 de minute si nu mai bine de o ora. De asemenea, nu si-au imaginat niciodata ca vor ajunge sa cante la Opera si mai ales ca aceasta va fi plina. “Asta e un vis pe care nici nu l-am avut!” remarca Adi, intorcandu-se catre Sorin Danescu si sugerand ca acesta are vise foarte frumoase si ca el a fost motorul principal in organizarea evenimentului. Concertul s-a incheiat cu o noua varianta a piesei-emblema a trupei, “Basul si cu toba mare”. Bineinteles, trupa a revenit pe scena si pentru bis, unde au fost interpretate piesele “Liber” si “Praf de stele”.
Desi Vita de Vie a tinut ca acest concert sa fie fara greseala, se pare ca aveau nevoie de ceva momente care sa-i destinda, si acestea nu au lipsit. La un moment dat clapele lui Sorin au incetat sa mai functioneze si a fost nevoie de o pauza. Imediat ce clapele au fost repuse in functiune, microfonul lui Adi s-a hotarat sa cedeze, acesta indreptandu-si privirea in sus, cerand parca ajutor divinitatii. Bineinteles ca totul a fost luat in gluma si pare-se ca acesta a fost momentul in care trupa s-a eliberat de orice emotie. Cu toate astea, in numeroase momente, in special in cele dintre piese, cand a si vorbit destul de mult, s-a putut simti un tremur in vocea lui Adi Despot, lucru mai rar intalnit.
Desi concertul a fost sold out cu ceva timp inainte si stiau ca vor avea parte de un public numeros, membrii trupei au fost realmente miscati de reactia specatorilor si de primirea calda de care au avut parte. Atmosfera a fost una intima, o intimitate atat cat poate fi permisa de o sala relativ mare. Dar a fost clar faptul ca publicul care a umplut pana la refuz sala Operei Nationale a fost unul avizat, care a crescut odata cu Vita de Vie. Si desi la conferinta de presa componentii trupei afirmau ca publicul in general este satisfacut cu muzica de calitate din ce in ce mai slaba si ca gusturile sunt induse de catre media, iar ei sunt nevoiti sa cante in cluburi dubioase, la care sunt prezenti o mana de oameni, seara de la Opera a dovedit ca Vita de Vie are inca un public fidel si numeros, public gata sa urmareasca trupa in continuare, oricare ar fi directia pe care o vor alege pentru viitor.
S-ar parea ca intentia de a porni intr-un turneu national in varianta acustica prinde contur, insa nu si aceea a lansarii unui DVD, deoarece se considera ca vremea in care publicul cumpara CD-uri si DVD-uri a trecut. Cu toate acestea, concertul a fost inregistrat cu numeroase camere, probabil pentru a realiza un DVD care sa fie distribuit “in familie”, dupa cum se afirma la conferinta de presa. In mod clar, concertul a fost apreciat la maxim de audienta si ar merita cu siguranta sa fie imprimat pe un material de talia unui DVD sau, de ce nu, a unui blu-ray disc (intreg concertul a fost filmat cu camere foto profesionale). Dar despre asta vom auzi mai multe de la Vita de Vie…