Cătălin Oltei (Killer Victim): cântăm despre ce ne deranjează

Metalfan: Salut, Cătălin! Bine ai revenit în paginile Metalfan.ro! Împotriva cui sau a ce se revoltă Killer Victim?
Cătălin Oltei: Salut! Împotriva a tot ce ni se pare nedrept sau greşit. Subiecte se găsesc mereu.

Metalfan: Primul vostru album de studio poartă numele „Terror State”. Ai putea, te rog, să ne vorbești pe larg despre semnificația numelui ales?
Cătălin Oltei: Mi-a plăcut că în engleză va avea dublu înțeles, și anume „stat terorist” sau „stare de teroare”. În vremurile actuale, câteodată se confundă una cu alta. Am vrut să şi reflecte în mare atmosfera pieselor și mesajul per total și cred că a cuprins cel mai bine. Aș vrea să las loc de interpretare, cât de cât, pentru cei care își vor da interesul să asculte sau să citească versurile, să își facă singuri o idee despre legătura asta.

Metalfan: Pe acest disc, la fel ca și pe materialul split lansat în anul 2016 în compania grupului Drop Out of Life, ați înregistrat piese atât în limba română, cât și în limba engleză. Diverse studii au arătat faptul că deciziile la nivel emoțional sunt alterate de limba în care persoana gândește. Cum apreciezi că stau lucrurile din acest punct de vedere în ceea ce privește piesele voastre?
Cătălin Oltei: Versurile pieselor vin de la sine în limba în care urmează să scriu. Inițial, scriam doar în engleză pentru că îmi intrase în reflex, însă de când am văzut cum a ieșit „Cineva profită” (de pe split), mi-a plăcut mult ce a ieșit și de atunci am început să scriu și în română. În general depinde de subiect, dacă în engleză scriu despre lucruri generale sau care se aplică în mai multe locuri, piesele în română pornesc de la experiențe locale sau pe care încerc să le transmit în primul rând ascultătorilor români. Din trupele preferate, multe dintre ele cântă și în limba țării din care sunt și asta nu e din patriotism sau ceva, doar își transmit mesajul mai bine în limba nativă. Faptul că avem piese bilingve mi se pare că e un plus la trupa asta. Dacă știam și alte limbi aș fi compus și în altele.

Metalfan: Ai putea, te rog, să ne vorbești din punct de vedere liric despre fiecare piesă prezentă pe material?
Cătălin Oltei: Piesele au fost compuse pe parcursul unui an și ceva și cuprind subiecte care ne-au inspirat în perioada asta, dar care presupun că vor fi actuale mereu...
1. „Gândirea liberă” a fost a doua piesă în română compusă în trupa asta și parcă s-a scris singură. E probabil și cea mai personală și vine din sentimentul că îmi e foarte greu câteodată să mă fac înțeles, chiar dacă am intenții bune, oamenii vor intepreta ce spun după propriile minți și, în general, negativ. Degeaba încerci să ajuți pe cineva dacă din start îți vrea răul.

2. „Cold Graves” a stârnit încă de la început niște reacții cretine de la niște oameni. Am scris-o în perioada în care „criza” refugiaților era la apogeu și sute de mii de oameni încercau să scape de război. Nu am vrut să mă leg de conspirații și mai știu eu ce tâmpenii, ci strict de factorul uman și să pun ascultătorul în locul unor astfel de oameni pentru că așa poate va „empatiza”. Nu contează din ce cultură vii, la ce Dumnezeu te rogi sau ce culoare ai, atunci când bombele îți distrug casa și familia. Mi s-a părut un lucru elementar de uman, să ajuți oamenii care fug de război sau de sărăcie și care nu mai au altă opțiune decât să își riște viață ca să scape. Și când ajung într-un loc în care sperau că sunt în siguranță, dau de birocrație, de corupție sau de extremișți. De fapt, nu ești în siguranță nicăieri…

3. „Cetățean model” a fost ultima piesă în română și aici am împărtășit sentimentul de dezgust pe care îl am față de „cetățenii model” ai unei țări, să zicem România. Oameni care vor vota la fel, chiar dacă văd cu ochii lor că își fac rău alegând tirani și escroci, oameni care militează pentru îngrădirea drepurilor altora, oameni care răspund violent la păreri diferite, oameni care nu înțeleg ce înseamnă progresism și se complac în aceleași obiceiuri moștenite din alte vremuri, care în epoca în care trăim nu ar trebui să mai existe. Oamenii ăștia simt că mă înconjoară și mă copleșesc câteodată și nu am cum să scap de ei. Piesa asta mi-a fost refugiu și mod de refulare.

4. „Holy Mess” – versurile la piesa asta le-am scris de-o dată la o repetiție. E un caz aparte pentru că mereu am stat acasă să compun, unde pot să îmi adun gândurile și să încerc până iese ce trebuie. Piesa asta fiind despre religie, și nu prima pe care am scris-o vreodată despre asta, a ieșit parcă gata făcută. Am vărsat acolo neîncrederea în instituții religioase, în fundamentalism și extremism religios. Mai e și frustrarea că oamenii încă susțin astfel de instituții, doar din obișnuință, din comoditate sau din frică.

5. „Cop Morals” – poate e un pic redundant să mai facem o piesă despre miliţie, dar nu am putut să mă abțin. [N. red.: râde] Am zis să get it out of the way ca să ne facem clară poziția, și anume că nu putem avea încredere în milițieni. Îi văd ca oameni vânduți din start autorității, care se consideră autoritatea, dar nu sunt decât niște câini de pază ai bogaților și/sau ai politicienilor. Pretind că apără cetățenii, însă sunt cei care au puterea să omoare fără să fie trași la răspundere, pentru că legea va fi de partea lor. M-am legat fix de moralitatea lor pentru că, stând de vorba cu unul, va încerca să te convingă câtă dreptate are și cât de greșit e ce faci tu și, dacă nu ai putere și influență eșți egal cu zero. Așa că degeaba se afișează cu „siguranță și încredere” pentru că fix asta nu transmit.

6. „Fake Truths” e despre informații false, știri false sau, direct, „adevăruri” false. E despre știrile și informațiile pe care le primim în fiecare zi, despre ce se întâmplă în jurul nostru și cum nu mai poți să crezi niciun cuvânt din ce ți se spune, pentru că cine le spune mereu are o agendă în spate și, nu ne rămâne decât să alegem ce variantă să credem și ce o să considerăm că e adevărat. Mereu vor exista mai multe variante dintr-o întâmplare și oameni diferiți care raportează despre ea, fie la canale de știri, agenții sau pe social media, direct. Sunt conștient că și eu aleg să cred ce mi se pare mie adevărat pentru că are sens pentru mine, dar am încetat să încerc să mai conving restul lumii de adevărul meu pentru că irosesc energie și timp, pe care prefer să le folosesc altfel. Din păcate nu am găsit altă soluție la problema asta… Încă o caut.

7. „Fear Supply” e piesa cea mai lungă, cea mai melodică și cea mai atipică din punct de vedere muzical, comparativ cu restul. Este și singura care nu se leagă de un subiect clar, ci mai mult de o stare pe care o trăim cu toții constant… Starea de frică. Fie că e frică de moarte, de sărăcie, de nesiguranță sau nedreptate. Am un sentiment că „cineva” se ocupă mereu ca masele să trăiască în frică și nesiguranță.
 

Metalfan: Că tot am adus vorba despre versurile pieselor, ai putea, te rog, să ne vorbești despre lucrurile care vă influențează atunci când compuneți? La ce încercați să fiți atenți în mod special?
Cătălin Oltei: Încerc să fiu atent la tot ce se întâmplă în jur. Asta ne influențează viețile, fie că e un eveniment major, sau o stare, sau o întâmplare specifică. În general încerc să mă leg de lucruri cu care o să fim toți membrii de acord pentru a ne reprezenta cât mai bine. În general suntem pesimiști, dar puși pe glume pentru că prea multe opțiuni nu avem. Mergem la muncă, mai ieșim la un concert, mai facem una, alta și putere să schimbăm mersul lucrurilor nu prea avem. Așa că măcar cântăm despre ce ne deranjează și încercăm să ne descărcăm acolo.

Metalfan: Există subiecte sau teme pe care ați evitat până în acest momet să le abordați? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Cătălin Oltei: Am evitat probabil să abordez subiecte personale, deși nu a fost intenționat. Pur și simplu prefer să vorbesc depre lucruri care afectează mai mulți oameni și cu care o să rezoneze mai mulți. Chiar dacă o experiență personală poate se aplica și la altcineva, prefer să cânt despre lucruri care ne afectează pe toți mai mult sau mai puțin.

Metalfan: Cu ocazia ultimei dezbateri televizate din cursa prezidențială a primelor alegeri libere de după 1989, Ion Rațiu a declarat: „Chintesența democrației se poate exprima într-o singură frază: voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!” Ești de acord cu această afirmație? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Cătălin Oltei: Sună foarte pompos și poate că de-asta a și pierdut alegerile atunci, deși nu e neapărat greșit, doar idealist. Democrația ar trebui să însemne șanse egale pentru toți și șansă la dialog a celor cu viziuni diferite. Însă un lucru atât de elementar și simplu trebuie pus în practică de oameni cu bune intenții și cu mintea deschisă, lucru care mi se pare imposibil când avem la putere corupți și idioți, sau la cum arată umanitatea de fapt... Oamenii sunt violenți, răi și creduli și vor putere, fie că e peste cineva mai slab fizic, fie că e peste mase. 

Metalfan: În ce măsură simți că se regăsește această descriere în societatea actuală? Ai putea, te rog, detalia?
Cătălin Oltei: Se regăsește poate iluzia asta, pentru că de fapt toată lumea luptă până la ultima picătură de sânge ca să aibe dreptate și nu ca să poți nu fii de acord. Cred că am zis mai mult când am vorbit despre piesa „Fake Truth”. Toți dețin adevărul pentru că fiecare are propriul univers în care alege ce primește și ce nu.

Metalfan: Revenind la albumul vostru de debut, ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre povestea coperții materialului? Au existat mai multe variante pe care le-ați luat în calcul?
Cătălin Oltei: Nu. Coperta am făcut-o după o imagine din Libia apărută de curând, cu trei tineri spânzurați de picioare și care sunt folosiți ca scalvi când încearcă de fapt să fugă de cine știe de orori. Imaginea m-a lovit din prima și am zis că exprimă exact ce căutam să reprezint grafic pentru albumul ăsta.
Am ales să fac o linogravură pentru copertă pentru că e o tehnică aparte și nu am văzut-o foarte des la coperți de album. Iar din cele pe care le-am văzut, mi-au plăcut din prima cum arată, așa că am vrut și eu neapărat. Pe lângă aspectul obținut strict prin tehnica asta, îmi place că pot să fac și printuri manuale după matriță, așa că atât cât voi putea vom avea și exemplare originale la concerte, făcute tot cu mâna mea pe tot felul de hârtii speciale.
 

Metalfan: Din punct de vedere grafic, ai putea, te rog, să ne spui mai multe despre artiștii care te inspiră? Ce apreciezi la aceștia?
Cătălin Oltei: Cred că influența cea mai mare au avut-o ilustratorii și graficienii de la începtul secolului al XX-lea, o dată și, artiștii contemporani care se ocupă cu artwork pentru trupe sau tatuaje, în general. Nu sunt la curent cu tot felul de artiști de artă „modernă”, pentru că am simțit că nu mă reprezintă niciodată, așa că m-am concentrat pe ce îmi place și pe cei de la care pot să învăț ce mă interesează. Artiști de la începutul secolului care îmi plac mult ar fi Harry Clarke, Charles R. Mackintosh, Aubrey Beardsley, Alphonse Mucha, Ivan Bilibin, Louis Raemaekers, John Hearfield etc., iar cei contemporani John Baizley, Karmazid, Zbigniew Bielak, V B R R T R D, Dehn Sora, Derek Setzker, printre mulți alții și Costin Chioreanu, clar. De la Costică am învățat mai multe decât aș fi sperat vreodată în domeniu asta, doar privind ce face.

Metalfan: Am văzut că ați publicat mesaje pe pagina voastră oficială de Facebook că sunteți interesați de a colabora cu o casă de discuri pentru editarea albumului „Terror State”. În afară de aceste mesaje ați încercat să luați legătura cu diverse case de discuri? Mai este de actualitate acest gând?
Cătălin Oltei: Da, este de actualitate, am încercat și pe alte căi... Mai încercăm. Nu vreau să mai zic sau să fac anunțuri care nu se vor adeveri... Încercăm și, dacă ne iese, atunci totul spre bine. Până atunci nu am ce să spun mai multe legat de asta. Vedem cum merg lucrurile.

Metalfan: Ce rol joacă frica, supunerea și obediența în societatea actuală? Ai putea, te rog, să ne spui mai multe?
Cătălin Oltei: Joacă rolul de a ne inspira pe noi și alte trupe de genul să compunem în continuare. [N. red.: râde] Glumesc, da’ nu prea. Am impresia câteodată că asta stă la baza societății… Chiar dacă trăim în cele mai „libere” sau „libertine” vremuri vreodată... Totul e de fapt o iluzie și totul se bazează pe supunerea oamenilor față de autoritate și totul e menținut prin frică. Știu că par pesimist, dar nici nu mai îmi bat capul, sincer, observ asta și nu am nicio putere să schimb ceva așa că încerc să îmi trăiesc viața cât de bine pot în condițiile date.

Metalfan: Următoarele voastre concerte vor fi în București, în data de 10 februarie în locul fostului club Question Mark și în Cluj-Napoca, în data de 28 februarie în compania britanicilor de la Napalm Death. Ai putea, te rog, să ne spui câteva cuvinte despre cele două concerte? Aveți în plan să ajungeți în acest an și în alte orașe din țară?
Cătălin Oltei: Sunt două concerte pe care abia le așteptăm și vor fi și primele cu noul membru recrutat la a doua chitară, și anume Nicușor (Kinnu) [N. red.: Nicolae Vasilescu]. El a mai cântat la Violesson și la Ropeburn, ne este prieten bun și nu cred că aveam variantă mai bună. Sunt primele concerte de când am înregistrat albumul, primele pe 2018, suntem necântaţi de prin octombrie și abia așteptăm să ne vedem pe scenă mai repede!
 

Metalfan: Îți mulțumesc pentru timpul și pentru răspunsurile oferite! În final, ai dori să adaugi ceva sau să transmiți câteva cuvinte cititorilor Metalfan.ro?
Cătălin Oltei: Merci şi eu, Ovidiu! Ne vedem la concerte sau unde o fi!